Să mai învăţăm câte ceva
Intrebare
Sunt un adept al educaţiei oferite de părinţi şi a celor şapte ani de acasă. Mereu am apreciat bunul simţ şi respectul pe care-l poate oferi un adolescent, sau un copil care deja deţine buletin, considerând că a ajuns destul de matur încât să-şi dea seama singur de ce-i bine şi ce-i rău.
Consider că părinţii n-ar trebui să interzică nimic copiilor după o anumită vârstă. Vrei să fumezi? Bine, dar lasă-mă mai întâi să-ţi explic de ce cred eu că nu-i bine. Vrei să bei, la fel? Cu forţa nu se rezolvă lucruri, vă pot spune asta cu cea mai mare siguranţă posibilă.
Dacă băiatul vrea să facă ceva ce-i interzic părinţii, o poate face fără voia lor, oricând. Iar aici putem spune că interzicerea anumitor lucruri şi educaţia pe care au încercat să i-o dea cei care l-au crescut nu se mai ia în calcul, având în vedere că tipul face până la urmă ceea ce-l duce capul.
Nu sunt de acord cu părinţii care interzic fiilor sau fiicelor care au depăşit o anumită vârstă (16 ani, să zicem), lucruri precum statul la calculator, fumatul, sau culcatul la o anumită oră.
Dacă tu îi zici copilului că la ora 22 trebuie să doarmă, iar el nu vrea, o să-l găseşti la 22:30 stând în pat (aşa cum i-ai zis tu) şi ascultând muzică, sau jucându-se pe telefon. Până la urmă tot ca el face, indiferent de ce zici.
Totodată, să presupunem că reuşeşti să te impui şi că face cum zici tu. Îţi închipui cum va fi când va pleca la facultate?
Având în vedere că acum are 16 sau 17 ani, peste 2 ani va fi liber ca pasărea cerului. Ce alegi: să ştie deja cum e să mergi la o petrecere, să bei o bere, sau să stai până noaptea târziu cu prietenii, sau să experimenteze atunci tot şi să aibă cele mai mari şanse să păţească ceva? Măcar acum eşti tu aproape şi-l poţi ajuta (şi-i poţi spune: ţi-am zis eu), dar atunci nu va avea pe absolut nimeni.
Ca să nu se înţeleagă greşit: nu sunt adeptul fumatului, băutului, sau statului până noaptea târziu (nu încurajez asta), dar consider că dacă un copil vrea să facă asta, o poate face şi fără ştirea părintelui, deci ar fi mai bine să i se explice de ce nu-i bine, decât să i se interzică şi atât.
Iar acum povestiţi-ne despre restricţiile care vi se impun(eau) vouă :)
37 Comments
Cu cât înterzici mai mult unui copil, cu atât acesta va face în tocmai lucrul respectiv. Mi se par ciudaţi părinţii care încearcă să se impună prin diferite restricţii (gen: nu-i mai dau bani de cheltuială dacă face asta), totodată însă mi se par ciudaţi şi copii care cred că totul li se cuvine. Am auzit undeva că dacă ai sub 18 ani părinţii sunt obligaţi să aibă grijă de tine, să îţi dea bani şi ce mai trebuie, deci tu n-are rost să te complici cu munca.
(zicea undeva un copil tembel de 13-14 ani)
de parca parintii ar fi sclavii tai. bine, sa zicem ca-mi convine asta, dar din ziua in care ai facut 18 ani sa nu mai vezi nici macar 10 bani de la ei. sa vedem atunci cum te descurci…
Parerea mea este ca daca copilu ajunge sa iti ceara sa stea pana tarziu, sau la calculator prea mult sau incepe sa bea, etc, deja el se simte atras fata de asa ceva. Cum asa? Inseamna ca parintii nu au avut grija sa il creasca cum trebuie, departe de toate porcariile astea. De vina sunt parintii care mai devreme sau mai tarziu au dat sau dau in continuare exemplu prost copilului (ex. parintii fumeaza sau tatalui ii place sa bea, etc). La ce sa te astepti de la el atunci?
imi pare rau, dar nu prea pot sa fiu de acord cu tine aici. copilul poate avea parinti model, dar el majoritatea timpului si-l petrece la scoala, unde parintii nu-l pot feri de colegii. colegii nu se stie ce fel de parinti au, sau ce fel sunt ei.
de-aia spun ca parintii nu pot avea niciun control asupra a ceea ce face copilul. poate vrea sa bea o bere de curiozitate. bine, lasa-l sa bea (dar doar una), decat sa-i interzici, iar cand o descopera, sa dea pe gat pana cand intra in coma, pentru ca nu-i nimeni in jur care sa-l opreasca si pentru ca asteptat foarte mult timp sa faca asta
Dupaia copii aia carora li s-a intezis sa faca orice vor ajunge parinti si vor cadea in cealalta extrema si copii lor vor fi mai nepregatiti pentru lumea exterioara si o sa fie un tandem din extrema in extrema destul de mult timp. Pana se trezeste unu care isi da seama pe ce lume traieste si scapa de viciile tipice din familie.
de-aia e bine sa patrezi un echilibru, ca si parinte. sa stie si ce n-are voie sa faca (si de ce), dar sa-l lasi sa se mai arda si singur, ca sa invete din propriile greseli
Where would the fun be? Pe bune, cat de plictisitoare ajunge viata daca iti sunt interzise anumite lucruri fara sa fie explicate… App, mi-am adus aminte de incxa ceva legat de asta, destul de raspandita. Daca ai spart un geam de exemplu, fara televizor (pc) doua saptamani de exemplu. Privarea asta de libertati n-are nici cea mai mica legatura, nu televizoru i-a zis sa sparga geamu ala (poate a fost o greseala, a calcat stramb si a cazut cu cotu in geam:|) Cauza si efect dispare. Adica, daca ai spart geamu, iti opreste din alocatie cat sa il repare, logic nu?
da, mi se pare normal. daca stai fara PC 2 saptamani nu inseamna ca scade riscul de a te impiedica si a sparge alt geam
Îmi apreciez părinții enorm, nu mi-au interzis niciodată nimic din cele menționate de tine și am fost mereu mai liber decât mulți dintre alți copii. Nu mi s-a spus să nu fumez (sau atât de rar încât nici nu am dat seamă) drept urmare nu fumez… Îmi amintesc că prietenii mei mai mari se mirau când aveam 13 – 14 ani ca stau afară până la ora unu sau câte odată două fiindcă alți copii de vârsta mea la 12 erau în casă, eu pentru că le spuneam mereu părinților unde merg și cu cine și fiindcă aveam telefonul mereu la mine nu am avut astfel de restricții. Fără faslă modestie spun că-s mândru de cum sunt acum în comparație cu alții de vârsta mea dintre care mulți au fost ținuți din scurt și după cum spui au ajuns să facă exact pe dos.
sunt in aceeasi situatie ca si tine. niciodata n-am avut restrictii si consider ca-s pe drumul cel bun
Eu nu am si nici nu am avut asa multe restrictii.. bineinteles ca fumatul, alcoolul si alte chestii de genul asta erau interzise .. si inca mai sunt.. dar acum de mine insumi:)
erau interzise, dar ai inteles singur ce si cum. n-au stat mereu cu ochii pe tine ca sa vada daca ai incercat sa bei sau as fumezi vreodata
Mie nu mi-au interzis niciodata nimic, da’ poate si pentru ca erau cam plictisiti de copii cand au ajuns la mine . Sunt a 4-a din cei 5 cu o diferenta de 10 ani intre mine si sor’mea (prima din intreaga serie). :D. Fratilor mei mai mari le-au interzis multe, iar ei i-au rasplatit facand exact pe dos, facandu-le in mod indirect mult rau parintilor. Pe mine m-au lasat de capul meu … adica nici macar la teme nu ma controlau … Rezultatul: m-am maturizat foarte repede si am stiut cam ce drum aveam de urmat. Nu am fumat niciodata, nu mi-am pierdut noptile aiurea, am invatat mult pentru mine (rezultatul: sefa de promotie si multe altele …), am terminat o facultate pe care mi-am platit-o singura etc etc. Da, Grim, sunt de acord cu tine. Copiii nu trebuie tratati ca niste bunuri personale, nu trebuie „sugrumati” cu posesivitatea. Parintii trebuie sa-i incurajeze pe copii sa isi formeze propriul caracter, personalitate, pentru ca mai tarziu sa fie in stare sa ia propriile decizii… pentru ca atunci cand isi iau zborul sa fie in stare sa suporte loviturile pe care le va primi in viata, dar si sa guste din plin darurile aceleiasi vieti …. uooff… e un subiect destul de sensibil si ma bucur ca este lansat tocmai de un foarte tanar :* pentru care am un deosebit respect :) Numa’ bine si treci la culcare ;)) .
trec la culcare cand consider ca-i bine, ca restrictii nu am, dar sunt constient de faptul ca maine merg la scoala. intotdeauna mi-a placut sa aleg singur ce fac, iar faptul ca nu mi s-a impus m-a ajutat sa iau deciziile mai matur si, ca si tine, sa ma maturizez mai repede.
una e sa astepti sa ti se spuna mereu ce sa faci si sa te trezesti la un moment dat ca nu mai are cine sa-ti spuna cum sa actionezi si alta e sa faci de capul tau, sa te lovesti de pragul de sus, apoi sa te redresezi si sa te gandesti mai mult inainte sa actionezi.
iti multumesc pentru aprecieri! :*
nici parintii mei nu mi-au interzis ceva vreodata, dar vad ca parintii generatiilor noi se ocupa mai mult de slujbele lor si le pasa tot mai putin de copii lor, mie asa mi se pare.
da, e adevarat, multi parinti de acum nu mai acorda destula atentie copiilor lor. una din cauze ar putea fi si fuga asta dupa bani, pentru ca statul isi cam bate joc de salariile lor
Niciodata nu e bine sa interzici ceva pentru ca atunci cu atat mai mult nu vei fi ascutat ca parinte si se va face exact invers macar din ambitie.Cel mai elegant si sigur zic eu, este sa nu l feresti de lucrurile rele ci sa i le povestesti,arati,exemplifici pentru a intelege de ce nu trebuie sa faca anumite lucruri,nu exista motivatie „pentu ca nu e bine” trebuie sa se stie „de ce”
dar multi parinti, mai ales cei care sunt putin mai in varsta, considera ca daca nu iei bataie, nu poti invata nimic, ca asa s-a intamplat si cu ei. vremurile s-au schimbat, asta nu pot ei sa inteleaga
asa e cu bautura in SUA. Acolo nu ai vooie sa bei pina la 21. Cind pleaca insa tinerii de 18 ani in … Mexic sa zicem … unii intra in coma alcoolica. Sau cind pleca la „college” departe de casa si mai falsifica un act de identitate si mai iau ceva bautura … Mie tata mi-a dat cite o gura de bere de pe la 10 ani …
dar macar stiai ce-i aia bere si n-ai inceput sa bei ca spartul de curiozitate cand ai prins putina libertate
Uite aşa e cel mai bine. Si-aşa din o gură de bere nu îţi bagi copilul în comă alcoolică sau să-l îmbeţi.
În caz contrar, neştiind cu ce se mănâncă alcoolul şi fumatul sau alte activităţi din astea adolescentine, cu siguranţă când „scapi” la facultate le faci toate pentru că n-ai avut ocazia până atunci şi începi să bei şi să fumezi „ca spartul” cum zicea Cristi :).
E mai bine ca părinte să-i explici copilului ce e bine şi ce nu e bine şi să-i laşi ceva libertate, dar şi libertatea asta să aibă o oarecare limită – exact cât trebuie :). Nici să îl scapi de sub cuvântul tău şi nici să-i interzici cu stricteţe anumite lucruri.
Ai mare dreptate in toate privintele, asta se stie sigur,cu forta nu rezolvi nimic dar iti dai seama le e greu la parintii pt ca au trecut si ei prin acest lucru si ca parinte nu-ti place sa-ti vezi copilul suferind!!! ii zici ce e bine si ce nu e bine si copilul decide ce sa faca indiferent de orice greseala ar face si-o asuma dp o anumita varsta indiferent ca parintii stiu f bine ca nu e bine pt noi acel lucru ,noi tot o facem ca e un proverb pana nu te lovesti nu vezi.Si noi trebuie sa ne lovim ca sa vedem cum si ce,pt ca pe parintii nu-i credem.Mai ales cand ni se interzice ceva, noi copii mai rau facem ca asa suntem noi si dp aia tot la parintii ne intoarcem si le zicem ai avut dreptate…asta e viata si cu rele si cu bune
As avea multe chestii de adaugat dar nu intru prea mult un subiect asta ar insemna sa scriu numai romane :D pt ca am patit-o pe pielea mea
poti sa scrii, nu se stie pe cine vei ajuta :)
poate vrea sa scrie. oferta e valabila pentru oricine :D
Cristi, puteai s-o încurajezi la un guest post :D
cum o dai nu e bine, prea multa libertate duce la desfrau, ingradirea libertatii duce la extreme: copilul pleaca de acasa etc. dec, cum e bine?
exact asa cum am explicat eu si cum au spus o parte din comentatori.
Eu nu imi amintesc sa fi avut vreo restrictie…si nu vad nicio extrema in mine…
Un adolescent nu poate fi verificat mereu, si din aceasta cauza nu respecta regulile. Trebuie sa vorbim cu ei, ca sa aiba o explicatie clara de ce nu ar trebui sa faca anumite lucruri, si in acest timp poate exista si o relatie parinte-coplil foarte bune, dar daca nu…
Pe la 7-8 ani mi-au spus ca daca vreau sa ma apuc de fumat, sa ma apuc dar voi dormi in gara :)))))) si nu mai stiu pe la cat, in orice caz, mai tarziu mi-au spus sa nu aduc panarame acasa
adica mai bine fumezi decat sa aduci panarame acasa :)) macar sunt preventivi intotdeauna
Iti dai seama ca orice parinte vrea binele pt copilul lui si ca ii da o educatie buna dar e partea 2 daca copilul tine cont de ea pt ca un copil pe la varsta de 15-16 ani gandeste intr-un fel si degeaba parintii lui ii zic sa faca intr-un fel el face tot cum vrea el.Uite drept un exemplu mereu mie parintii mi-au zis sa nu fumez si uite ca fumez adica nu neaparat sa le fac in ciuda ca fac contra lor dar am vrut sa incerc sa vad cum e si na :)
sunt si parinti care fumeaza si ii spun copilului: daca vrei, incearca si tu, iar el ajunge mare fara sa puna pic de tutun in gura, tocmai pentru ca era satul de el din copilarie