Pedeapsa capitală

M-am gândit demult să fac un articol despre pedeapsa capitală dar când am pus ideile cap la cap mi-am dat seama că nu ştiu destule. De când cu intenţia şi până acum am mai studiat puţin aşa-zisul fenomen de pedeapsă cu moartea prin orice metodă (injecţie letală, scaun electric, spânzurare, împuşcătură mortală, etc.), pentru că, dacă stăm să ne gândim, chiar asta reprezintă pedeapsa capitală.

Mulţi susţin neclintit cum că pedeapsa capitală ar trebui abolită pentru simplul fapt că uneori este aplicată pe nedrept sau că se pune tot mai puţin accent pe semnificaţia vieţii şi, totodată, pe importanţa ei.

Pe extrema cealaltă, se suţine cum că pedeapsa capitală este cel mai bun lucru care ar putea fi aplicat unui criminal în serie. Din moment ce sunt dovezi clare cum că ar fi încălcat dreptul la viaţă al unei persoane în momentul în care a omorât-o, de ce pentru el ar trebui ca acest drept să fie respectat? Statul ar trebui să dea dovadă de autoritate şi încredere familiei îndurerate, şi, deşi criminalul este condamnat pe viaţă la închisoare, se ştie clar că de acolo se poate evada (greu, dar nu imposibil) sau că încă poate comite crime chiar în incinta închisorii. De aceea, pedeapsa capitală ar putea fi cel mai bun „remediu” pentru un asemenea criminal.

Totodată, este o pierdere pe nivel economic al instituţiilor statului datorită faptului că acolo, în inchisoare, individul trebuie întreţinut. De la haine până la mâncare, apă, săpun şi, mai nou, cablu TV sau chiar internet, statul plăteşte tot, iar criminalul se simte ca acasă.

Eu cred că pedeapsa capitală ar trebui aplicată şi în România atât timp cât dovezile cum că cineva ar fi omorât pe altcineva cu sânge rece sunt destule. De asemenea, acest tip de pedeapsă i-ar putea face pe unii să nu mai comită crime pentru că ştiu că vor avea aceeaşi soartă ca şi victima. La noi nu există nici măcar puşcărie pe viaţă. Sau, dacă există, este prea puţin folosită. Criminalii din zilele noastre primesc între 20 şi 30 de ani de puşcărie, iar victima rămâne moartă pentru totdeauna.

Şi dacă stăm să ne gândim mai bine, românii mor de foame iar puşcăriaşii nu mai pot de bine acolo unde sunt. Li se oferă prea multe. Le este acordată prea multă atenţie!

22 Comments

  1. Kris 7 iunie 2009
  2. felicz 7 iunie 2009
    • Ruxi 23 noiembrie 2010
  3. ASY 7 iunie 2009
  4. Cristian Florea 7 iunie 2009
  5. cinevanecelebru 7 iunie 2009
  6. MRcrispy 7 iunie 2009
  7. Kris 7 iunie 2009
  8. A. 7 iunie 2009
  9. Cristian Florea 7 iunie 2009
  10. cinevanecelebru 8 iunie 2009
  11. Everzor 8 iunie 2009
  12. Avalon 8 iunie 2009
  13. RedAndBlue 8 iunie 2009
  14. Cristian Florea 8 iunie 2009
  15. Serginho 9 iunie 2009
  16. Cristian Florea 9 iunie 2009
  17. Serginho 9 iunie 2009
  18. Kris 9 iunie 2009
  19. iulia 25 iunie 2009
    • Cristian Florea 25 iunie 2009
  20. Tudor 14 mai 2011

Leave a Reply