Peripeţii în RATB

Se făcea că era jumătatea lui iunie într-un an nu foarte departe de acesta (2008) iar eu, hoinăream de vreo trei zile prin Bucureşti pentru că aveam să particip la un concurs de atletism care se ţinea acolo.

Eram cazat pe undeva pe lângă Arcul de Triumf, la o şcoală al cărei număr acum nu mi-l mai amintesc, iar până la stadion nu făceam mai mult de 10 minute. Repetam drumul zilnic, admirând frumos copacii înfruziţi din acea perioadă, ascultând (de voie, de nevoie) manelele ce ieşeau pe geamurile şoferilor şi nu deviam niciodată de la traseu chiar dacă aveam câte ceva de îndurat.

Până aici totul este normal … drumul era scurt, aglomeraţia, aglomeriaţie, iar antrenamentul, antrenament. Durerea începea în momentul în care, după atrenament trebuia să merg la masă. Mâncam la o cunoştinţa de-a domnului antrenor tocmai prin Ferentari şi aveam ceva de mers. Luam metroul nu ştiu câte staţii, coboram la Apărătorii Patriei (parcă) şi de acolo mergeam cu RATB-ul cale de încă vreo câteva staţii.

Deobicei drumul cu RATB-ul era cel mai criminal dintre toate. În Ferentari au nişte vehicule de-ţi vine să-ţi tragi palme, mai ales cel cu care trebuia eu să merg (141). Praful ieşea de peste tot, îngrămădeală … întotdeauna, ţigani … nu mai zic (nu vreau să par rasist la faza asta) şi drum destul de obositor.

Eram îmbracat în blugi, cu un ghiozdan în spate şi un tricou (nu-i mai ţin minte culoarea) şi am intrat în mulţimea, parcă, de nepătruns pentru a ajunge la destinaţie. N-am simţit nimic altceva decât coate, miros insuportabil, căldură, praf, mai era câte o persoană care se ţinea de mine ca să nu cadă şi cam atât. Ajung, fericit că am ieşit cu viaţă din acea junglă. Mă uitam dacă mai sunt întreg. Bag mâna în buzunarul de la spate … era gol :| … îl încerc pe celalt … la fel de gol. Mă uit în giozdan, nu era :-? dispăruse … parcă fusese înghiţit de cinea sau ceva, nu-l găseam şi nu-mi puteam imagina unde este. Ştiam că-l pusesem în buzunarul din spate înainte să mă urc în RATB, iar acum lipsea. Este vorba despre pachetul meu de gume pătrăţos (era Orbit Professional :> ) care acum era de negăsit.

M-am gândit … o fi crezut cineva că am portofelul, a băgat mâna şi l-a scos. Am văzut eu că un om grăbit a zbughit-o deodată de lângă mine şi a coborât la prima staţie dar nu ştiam care e faza. O fi fost dezamăgit peste măsură când a vazut că s-a ales numai cu un pachet de gume. Spre nenorocul lui, banii niciodată nu-i ţin la spate tocmai din această cauză.

Oare câţi astfel de oameni sfârşesc fără portofele? La mine a fost un caz fericit pentru că tot ce îmi lipsea era pachetul de gume dar pentru un om cu salariul deabia scos de pe card cred că ar fi o tragedie să rămână fără portofel doar pentru că a intrat în îmbulzeală.

Well … aveţi întâmplări asemănătoare? Ne-aţi putea povesti? Ce părere aveţi despre RATB-uri?

Tags:
    1. Doar Adi joi, 29 ianuarie 2009, 23:11
    2. andrei vineri, 30 ianuarie 2009, 0:44
    3. sk8ing.ro vineri, 30 ianuarie 2009, 0:49
    4. Tzontzyca vineri, 30 ianuarie 2009, 9:58
    5. manhst vineri, 30 ianuarie 2009, 13:25
    6. Cristian Florea vineri, 30 ianuarie 2009, 16:38
    7. jante vineri, 30 ianuarie 2009, 16:59
    8. Cristian Florea vineri, 30 ianuarie 2009, 17:47
    9. tudor sâmbătă, 31 ianuarie 2009, 0:54
    10. SteeL sâmbătă, 31 ianuarie 2009, 20:30
    11. Tutoriale sâmbătă, 31 ianuarie 2009, 21:16
    12. verona duminică, 1 februarie 2009, 21:00
    13. Cristian Florea duminică, 1 februarie 2009, 22:01
    14. InFloent joi, 19 februarie 2009, 11:31
    15. Cristian Florea joi, 19 februarie 2009, 11:58
    16. Enormous marți, 5 octombrie 2010, 22:23

    Adaugă un comentariu