O poveste despre dependență

Am făcut atletism din clasa a V-a și până la începutul clasei a XI-a. A fost o perioadă foarte faină din viața mea, pentru că aveam ocazia să vizitez o mulțime de orașe, mergând pe la tot felul de competiții și antrenamente. Totodată, cunoșteam o mulțime de oameni, de la sportivi pasionați, până la părinți implicați, copii care aveau frați sau surori mai mari în competiții și care țipau de pe margine cu un entuziasm și o energie de neegalat, dar și antrenori, mai tineri sau mai bătrâni, mai implicați sau mai indiferenți, mai pricepuți sau mai puțin pricepuți, cu o pasiune comună: aceea de a educa tinerii prin sport.

Printre antrenori, era un nene cu o față pe care n-am s-o uit niciodată: umflată pe alocuri, îmbătrânită mult prea devreme și cu forme ciudate. De curios, l-am întrebat pe antrenorul meu ce s-a întâmplat cu domnul pe care l-am văzut. Am aflat atunci că acesta a fost un atlet foarte talentat și că la un moment dat a dispărut brusc. Motivul? Îi cam plăcea alcoolul. Și i-a plăcut atât de tare încât clubul la care era înscris l-a exclus din competiții. Și apoi nu prea l-a mai vrut nimeni, ducându-se vestea mai departe.

L-am întrebat dacă și acum mai are aceeași problemă cu băutura și mi-a zis că nu, că de vreo 4 – 5 ani n-a mai pus deloc alcool în gură. Îmi zicea și că se mai întâlnesc din când în când și după ce stau și povestesc mai multe, domnul cu pricina îi spune că i-ar fi poftă de un shot de vodkă, numai că e sigur că dacă îl bea pe ăla, devine din nou alcoolic, că a mai făcut greșeala asta de câteva ori și nu vrea s-o repete, să nu se mai intoarcă de unde a plecat.

N-am să uit niciodată povestea asta. După ce am fost șocat de fața omului, când am aflat care a fost problema lui de fapt, am înțeles cât de rău e să fii dependent de alcool și cum rămâi marcat pe viață dacă nu reușești să renunți la timp.

Am scris articolul acesta pentru că în județul Dâmbovița, localitatea Viforâta, tocmai s-a deschis un centru de îngrijiri integrate, adică un loc în care oamenii dependenți de alcool, droguri sau cu tulburari de sănătate mintală, asociate unor comportamente la risc, pot să se vindece. Și salut cu drag inițiativa, că mi se pare că e foarte important să ai un suport în momentul în care îți dai seama că ai o problemă. De menționat ar mai fi că pot primi ajutor chiar și membrii familiilor celor dependenți.

http://www.youtube.com/watch?v=Cxo8y2klxT0

Centrul de tratament Aliat din Dâmbovița pune la dispoziţia persoanelor dependente de alcool și droguri pachete de servicii de asistenţă socială, consiliere psihologică şi psihiatrică, dar și asistenţă medicală cu ajutorul unei echipe multidisciplinare de specialişti. În funcție de condiții, oferă cazare şi masă.

Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investește în oameni!