Cum e să nu fii singurul Cristian Florea de pe Google
Cum să scapi de teama de a-ţi impune punctul de vedere
Nu-mi place să scriu despre cât de prost este structurat învăţământul românesc, pentru că oricum ştie toată lumea deja, dar mai fac lucrul ăsta din când în când în speranţa că, într-o zi, ideile mele vor ajunge acolo unde trebuie. Sper ca unele articole de pe-aici să ajungă la profesori şi să mai schimbe câte ceva în stilul lor de predare sau, de ce nu, sa ajungă la nişte elevi curajoşi, care să fie dispuşi să iniţieze ei o schimbare în instituţia în care învaţă.
Vorbesc acum din punctul de vedere al unui fost elev care nu a excelat la învăţătură pentru că s-a axat întotdeauna pe ceea ce-l pasiona în mod special. De multe ori poate nepăsarea asta faţă de ceea ce mi se preda la şcoală m-a costat, dar satisfacţia pe care o aveam pentru că îmi ieşeau foarte bine activităţile extraşcolare nu se compară cu absolut nimic. Şcoala, din punctul meu de vedere, ne robotizează câte puţin. Uşor-uşor ajungem să nu mai fim în stare să luăm nicio decizie fără să ne îndrume cineva sau fără să primim confirmarea că ideea noastră este una bună.
Am avut norocul să dau în clasa a XII-a peste un profesor care să fie exact aşa cum mi-am imaginat eu. M-a uimit tare plăcut în ziua în care ne-a spus că nu facem cursul de franceză aşa cum eram obişnuiţi, ci mai bine urmărim un film. Iar filmul era acesta. Nu vezi în fiecare zi un profesor care să-ţi spună că şcoala distruge creativitatea şi că ar trebui să faci ceva ca acest lucru să nu se mai întâmple.
Atunci mi-am dat seama că şcoala, prin natura ei, ne obişnuieşte să nu încercăm lucruri noi. Întotdeauna ni se spune exact ce avem de făcut pentru a doua zi, iar în cazul în care facem lucrurile altfel decât ni s-a indicat, e rău.
Eu întotdeauna am încercat să fac lucrurile altfel. De fiecare dată când trebuia să fac o temă care nu prea-mi convenea, o transformam în ceva interesant. N-am să uit niciodată ora de limba română în care i-am spus doamei profesoare că am scris tema la calculator, pentru că dacă scriam de mână m-aş fi plictisit repede şi n-aş fi fost în stare să scot ceva atât de bun. De obicei, când vii cu ceva scris la calculator, ori ţi se spune din start că ai copiat de pe internet sau că nu ai respectat regulile, ca toţi ceilalţi colegi ai tăi, ori eşti întotdeauna suspectat că te-ai inspirat de undeva sau că ţi-a scris cineva tema.
Aici n-a fost cazul, ba chiar faptul că am scris la calculator a reprezentat un avantaj pentru doamna profesoară, că niciodată n-am ştiut să scriu lizibil. Stilul îmi era inconfundabil, că de la atâta scris pe blog, mi-e greu să compun altfel de texte, iar nota finală a fost un 10. Mi-a fost apreciată inventivitatea, iar tema era chiar reuşită, pentru că o făcusem într-un mod relaxant.
Pe de altă parte, au fost şi dăţi în care am încercat să fac lucrurile altfel decât mi-a fost impus şi am esuat lamentabil, dar dezamăgirea din acele momente nici nu se compară cu satisfacţia pe care o ai când faci lucrurile altfel şi eşti apreciat pentru asta.
Încercaţi întotdeauna să priviţi lucrurile şi dintr-o altă perspectivă, pentru că, pe termen lung, veţi avea numai de câştigat.
8 Comments
interesant. iti dau dreptate in mare parte
mersi! :D
Sugestiva poza, din pacate asa este scoala creaza persoane adaptate sistemului nu persoane originale capabile sa isi expuna si sa-si valorifice propriile idei si hobbiuri. Initial orice pasiune e un hobby ca mai apoi sa se transforme intr-o afacere sau meserie din care sa castigi un ban si sa supravietuiesti…
Da, iar şcoala nu te învaţă să-ţi urmezi hobby-urile, din păcate.
Un alt lucru care este obligatoriu în liceu, la specializarea informatică este faptul următor, elev fiind îți bagă pe gât diferite aplicații în care să îți rezolvi problemele : scris, prezentare, foi de calcul e musai office, la programare e musai C/C++ sau cel mai rău bătrânul Pascal, nu zic că e rău că nu ști limbajul impus de ei ci important e cum pui programul în cod, indiferent de limbaj. Iar la examene și teste Office nu este corect, poate elevul optează pentru Libre sau alte suite și nu își dă pelea după el la Microsoft.
Aici poate nici profesorii nu sunt pregătiţi pentru altceva în afară de suitele clasice. Înţeleg ce zici şi ai dreptate. Poate ar trebui să se pregătească măcar ca să le înţeleagă, nu şi exceleze în ele.
DUpa ce iesim din scoala, cu totii stim aceleasi lucruri, de cele mai multe ori si gresite, din cauza ca multi profesori nu sunt prea receptivi la ce e nou si nu vor sa implementeze lucruri noi in scoala,
La liceu am avut si eu o profesoara de franceza mai altfel. A venit in clasa a 11 a iar in prima ora ne-a tinut un speech in care ne-a asigurat ca stie foarte bine de starea lamentabile in care ne aflam cu totii la obiectul ei, ca nu mai are ce repara/imbogatii in 2 ani si ca o sa incerce cumva sa faca ore cu noi dar in care sa invatam ceva. O persoana cam romantioasa de altfel, dar franceza am facut-o numai uitandu-ne la filme, facand debate-uri pe diferite teme si alte astfel de proiecte care sa ne solicite imaginatia. As mai adauga faptul ca, dupa parerea mea, profesorii tineri care intra in sistem se impart in doua categorii: cei ca profa mea de franceza care isi dau seama de lacunele din sistem si incearca sa se adapteze in favoarea elevilor si, citez: „profesorii care au terminat facultatea cu 5.50”, de obicei persoane foarte prost pregatite care impun o metoda de predare mai comunista decat comunismul insasi.