Sinceritatea şi suferinţa se citesc în privire

Nici nu ştiu cum să încep articolul ăsta. După aproape 1250 de articole mi-am dat seama că încă nu le am cu introducerile. Mă simt ca în clasele primare, când o rugam pe mama să-mi spună cum să încep o compunere, ca să ştiu eu s-o continui.

După cum mă ştiţi, eu nu-s genul de om care să scrie pe blog despre diverse cazuri caritabile. Ştiu că aş putea să ajut dacă scriu. Ştiu că s-ar putea să-mi spuneţi că n-am inimă. Ştiu şi că omul respectiv poate chiar are nevoie de ajutorul meu, dar este o alegere pe care am făcut-o şi pe care o încalc numai când vreau eu. Nu mă puteţi condamna pentru asta.

Totuşi, ieri mi s-a întâmplat o chestie care m-a lăsat pur şi simlpu cu gura căscată şi care m-a făcut pentru prima dată să-mi pară rău că am dat nişte bani pe altceva în loc să ajut un om.

Traversam şi, la un moment dat, se apropie un domn de mine.

– Stai puţin, te rog, îmi zice.

Văzându-l cu un ghiozdan în spate, credeam că s-a rătăcit şi mă întreabă cum să ajungă nu ştiu pe unde.

– Da, îi zic, spuneţi.

În timp ce întinde mână să dăm noroc, îmi spune că-l cheamă Cristian.

– Şi pe mine la fel, zic (zâmbind).
– Eu vorbesc serios
– Şi eu.
– Uite de ce te-am oprit, am fost inundat, mi-a murit familia. Am rămas fără nevastă şi copii. Acum tot ce mai am este rucsacul ăsta pe care-l vezi şi prietenul meu de-acolo (îmi arată un domn care, la fel, căuta parcă pe cineva).

Cu ochii înlăcrimaţi, strângăndu-mă tot mai tare de mână şi uitându-se fix în ochii mei, continuă.

– Vreau să ajung la părinţii mei, pentru că nu mai am absolut nimc acasă, apa a luat tot. Mă jur pe mormântul copiilor mei şi a soţiei mele că-ţi spun adevărul. Mai am nevoie de 6 lei ca să ajung acasă la ai mei, că în altă parte nu mai am unde să merg. Prietenul meu a rămas fără absolut nimic. I-au murit şi părinţii şi familia. Îl iau la mine, nu puteam să-l las aşa.

N-am văzut în viaţa mea ochi mai sinceri şi mai îndureraţi ca ai lui, eram uimit de ce aveam în faţa mea.

Nu aveam niciun ban la mine. Mi-am cerut scuze pentru asta şi m-am întristat ştiind că aveam de gând să-mi iau când am plecat de-acasă, dar m-am gândit că n-am de ce, pentru că trebuia să mă întorc repede.

S-a uitat la mine şi mi-a spus că nu-i nicio problemă.

– Faptul că te-ai oprit, mi-ai strâns mână şi mi-ai ascultat oful a spus multe despre educaţia ta. Îţi doresc sănătate, atât ţie cât şi părinţilor tăi.

Întâmplarea a făcut că aveam un tricou pe care scria „Do something with your life. Get me a beer.”. Cristian l-a observat şi a zâmbit.

– Nu mai bea bere, zice. Îţi mulţumesc pentru zâmbetul de azi.

Mi-am cerut scuze că nu l-am putut ajuta şi am plecat gândindu-mă că tare rău o mai duc unii şi că în unele momente din viaţă pur şi simplu nu avem cum să alegem, pentru că sunt alţi factori care aleg pentru noi.

Mi-a spus că are 34 de ani, iar eu am început să-mi imaginez cum ar fi să te trezeşti la 34 de ani, atunci când familia ta începe să se pună pe picioare, fără absolut nimic, fără soţie, copii, sau casă. Chiar, cum ar fi?

Acum tot ce vreau este ca el să fi ajuns în siguranţă la părinţii lui…

    1. MadMike miercuri, 6 iulie 2011, 19:01
      • Cristian Florea miercuri, 6 iulie 2011, 19:46
    2. Adrian miercuri, 6 iulie 2011, 19:10
      • Adrian miercuri, 6 iulie 2011, 19:15
        • Cristian Florea miercuri, 6 iulie 2011, 19:50
      • Cristian Florea miercuri, 6 iulie 2011, 19:48
        • Adrian miercuri, 6 iulie 2011, 21:47
    3. OmulSimplu miercuri, 6 iulie 2011, 19:33
      • Cristian Florea miercuri, 6 iulie 2011, 19:53
    4. OmulSimplu miercuri, 6 iulie 2011, 23:59
    5. Tudor joi, 7 iulie 2011, 8:03
    6. Chaika joi, 7 iulie 2011, 15:34
      • Cristian Florea joi, 7 iulie 2011, 23:11
    7. IoanaZix vineri, 8 iulie 2011, 0:19
      • Cristian Florea vineri, 8 iulie 2011, 0:26
        • IoanaZix vineri, 8 iulie 2011, 0:35
        • Cristian Florea vineri, 8 iulie 2011, 1:29
    8. andreea l. vineri, 8 iulie 2011, 13:08
      • Cristian Florea sâmbătă, 9 iulie 2011, 18:01
    9. Asy marți, 12 iulie 2011, 17:08
    10. Adinutzu luni, 10 octombrie 2011, 17:23
      • Cristian Florea luni, 10 octombrie 2011, 18:36

    Adaugă un comentariu