Succesul unora, ciuda altora

În dimineaţa aceasta, după ce am terminat ora de jogging(da, chiar fac) şi m-am întors pe jumătate terminat în casă, am pus de-un duş şi-am dat drumul la muzică. Se pare că în playlistul de la cd player următoarea melodie era cântată de Michael Jackson. Cu toţii îl cunoaştem pe MJ, serios acum … e pedofilul acela căruia i-a căzut nasul de la atâtea operaţii, dar câţi au stat oare să-i asculte melodiile, lucru neregretabil, deoarece sunt de aur.

Ce vreau să susţin aici nu se referă la succesul lui Michael Jackson în special, ci la succesul multor cântăreţi care cu un strop de talent şi ureche muzicală au cântat, au scos melodii, albume şi fiind pe placul lumii au ajuns celebri, favoriţi ai topurilor de televiziune, radio etc.

Dar acest post nu se referă nici la muzicieni în mod special, ci la tot ce se petrece în ţara aceasta referitor la subiectul nostru … şi anume, cum atunci când unii au succes, toţi le caută nod în papură ca să îi aducă înapoi la nivelul lor, acolo jos, să nu fie acea persoană mai sus ca restul, că doar ce … e corect aşa? Nu, nu e corect, pentru că dacă persoana are talent şi pune suflet pentru ce face (gândindu-se desigur şi la avantajele a ceea ce face), de ce să n-ajungă sus?
Cam aşa se întâmplă şi în blogosfera românească … ”păi cum, dom’le, el are mai mult trafic ca mine şi zice lumea că scrie mai bine ca mine? Ia să dau un copy paste de pe net şi să umplu lista de massuri, că doar n-oi fi mai fraier”. Nu aşa stă treaba? Eu am avut ocazia să văd câteva asemenea situaţii, chiar am mai citit despre unii care aveau talentul acesta de a scrie pe placul lumii, astfel fiind citiţi zilnic, iar apoi înjuraţi şi jigniţi de acei români mai ofticaţi.

Eh, cam aşa stă treaba în România asta … românul caută să-l tragă pe cel mai bun ca el în jos, să nu cumva să se ridice deasupra lui. Citisem parcă şi un banc care se apropia de acest subiect, oarecum, să văd dacă-l găsesc din nou … (după mai puţin de 5 minute):

”Vine inspecţie în iad.
La cazanul cu nemţi, păzesc doi draci, la cel cu americani doar un drac, iar la cel cu români niciunul.
– Care-i logica? întreabă inspectorul.
– Păi, la cazanul cu nemţi sunt mulţi care vor să iasă, de aceea e nevoie de doi draci care să-i tragă înapoi, iar la cel cu americani e doar un drac pentru că-s puţini cei ce vor să iasă.
– Păi, bine … şi la cazanul cu români de ce nu-i nimeni să păzească?
– Ah, acolo nici nu-i nevoie. Cum vrea unu să se ridice, îl trag ceilalţi înapoi.

Articol scris de 4ever

10 Comments

  1. Cristian Florea 21 martie 2009
  2. 4ever 21 martie 2009
  3. Tzukune 21 martie 2009
  4. Marian 21 martie 2009
  5. 4ever 21 martie 2009
  6. Cristian Florea 21 martie 2009
  7. Ioana 21 martie 2009
  8. Cristian Florea 21 martie 2009
  9. redandblue 21 martie 2009
  10. NLP Coach 24 martie 2009

Leave a Reply