Cine nu şi-a dorit să fie spartan măcar o dată?
E bine să mergi într-un oraş şi să ai cu cine să bei o bere
Am văzut într-un articol de-al lui Andrei Roşu un clip în care ţi se explică ce trebuie să ştii în momentul în care hotărăşti să înveţi să mergi pe bicicletă. Atunci mi-am amintit despre cum am învăţat eu să pedalez şi despre cât de încântat am fost de mine în ziua în care am reuşit să merg pe bicicletă şi să iau curbele fără să cad.
Mi-ar plăcea să pot simţi încă o dată plăcerea de atunci. Mi-ar plăcea să pot simţi încă o dată şi plăcerea de după primii 100km de pedalat sau cea de după primii 150 km de mers pe bicicletă, dar sunt conştient de faptul că sunt lucruri care nu se întorc niciodată.
Bucuraţi-vă de momentele unice din viaţa voastră şi încercaţi să le marcaţi cumva (printr-o poză, printr-un text sau prin ce vreţi voi), ca să vă puteţi întoarce la ele măcar cu gândul din când în când.
În cei 150km de pedalat ne-am oprit să cumpărăm zmeură de pe marginea drumului, că prea ne-a făcut cu ochiul.
6 Comments
Fara casca? La 150 de km de pedalat prin munti nu e chiar cel mai intelept lucru.
Nu plec de-acasă fără cască nici dacă pedalez 5 minute. Am dat-o jos cât am mâncat zmeură ca să-mi mai respire creierul. :)) De la cască aveam părul aşa turtit.
Dacă eraţi pe mtb o luaţi prin păduri şi mâncaţi zmeură de la sursă ;))
Nu cred că zăream zmeura dacă mergeam prin pădure, că eram prea atenţi la drum. :))
va felicit , dragilor
!
Mulţumim! Te aşteptăm şi pe tine la un tur. :)