Cu toţii ne-am dorit, cândva, să prosperăm într-un anumit domeniu. Am vrut cel puţin pentru o singură dată în viaţă să ne ridicăm, cumva, la un nivel. Neştiind mereu despre ce nivel este vorba.
Nu o dată mi-am spus: „Uite mă, vreau să învăţ mai bine să fac asta”. Nu ştiam cum să învăţ mai bine şi ce beneficii am dacă o fac, dar ştiam că vreau … şi atât. Neştiind de unde să încep şi cum să acţionez, am stagnat, uitând în întregime să mă ocup de acel lucru, am simţit un uşor regres. Am căutat tot felul de căi pentru a putea creşte. De multe ori ştiam cum să cresc, dar nu aveam motivaţia necesară.
Am învăţat să-mi trasez nişte obiective. Trebuia să lupt, dar nu trebuia s-o fac în zadar. Trebuia să am o satisfacţie la sfârşitul muncii, altfel motivaţia întârzia să apară. Începeam promiţător, dar terminam groaznic. Nu mai creşteam pentru că observam că nu am de ce să mă chinui.
În cele din urmă, aspirând la mai mult, mi-am dat seama că obiectivele sunt trasate degeaba fără satisfacţii. Iar satisfacţiile nu apar fără obiective. E un fel de lege pe care o poţi deduce şi singur. Eu ţi-o explic, dar n-o s-o înţelegi până n-o aplici în viaţa ta.
Fără muncă nu ajungi nicăieri! Şi când spun muncă, nu mă refer la efort fizic. Există şi muncă intelectuală. Şi scrisul pe blog e o muncă. O muncă relaxantă, pe care (eu cel puţin) o fac cu drag. Muncesc la blog. Pierd ore scriind, comentând şi lucrând, dar nu-mi pare rău şi nu simt că obosesc sub nicio formă. Aşa e şi cu obiectivele. Dacă mi-aş fi propus 1000 de vizitatori pe zi ar fi fost ok. Dacă aş fi vrut să stau degeaba şi cei 1000 de vizitatori să vină singuri, corelaţia dintre muncă şi obiectivul propus s-ar fi întrerupt, deci obiectivul ar fi fost de neatins.Dacă lupt pentru cei 1000 de vizitatori se formează legătura de care am nevoie.
Satisfacţia? În primul rând mândria de sine. Apoi probabil voi fi văzut cu alţi ochi de ceilalţi bloggeri, comentatori şi cititori, voi câştiga mai bine din advertising şi, fără doar şi poate, numărul comentariilor va creşte şi el. Ca să ajung la 1000 de vizitatori trebuie să lupt pentru un conţinut mai bun şi o promovare şi mai bună. Deci voi evolua în gândire şi în modul de redactare al articolelor.
Trebuie să înţelegem că sunt unele lucruri care depind al naibii de mult de altele, cu unul nu ajungi nicăieri, dar dacă le mânuieşti pe toate poţi ajunge foarte departe.
Munca si satisfactia sunt doua lucruri esentiale care iti ridica nivelul. Pentru asta ai nevoie si de-o doza de optimism si curaj :D
Bre, nu stiu daca ai citit, dar ziceam ca am pe un caiet niste articole. Unul dintre acestea se refera la lipsa mea de ambitie, de curaj, de imi propune mari realizari.
In curand o sa apara si o sa aflii mai totul despre lucrul acesta
@Pavel, astept. vorbesc serios.
intrebare: esti o fire pesimista?
Rad, glumesc, fac de toate, dar nu am eu ambitia de a reusi in mine. Imi lipseste cu desavarsire. Si nu sunt neaparat un pesimist, cat mai degraba ma multumesc cu putin
Eu imi propun adesea sa realizez multe lucruri, imi stabilesc multe obiective, dar niciodata nu am fost suficient de motivat sa duc la capat ce am inceput. Am renuntat la a-mi trasa noi obiective pentru ca stiu ca nu le voi indeplini niciodata. Probabil imi lipseste acea dorinta de automultumire, de autorealizare.
pentru orice lucru pe care il am de facut am nevoie de motivatie.
de cand ma stiu eu am fost comod, dar am gasit leacul perfect: „Mi-am angajat responsabil cu suturi in fund”:))
ideea e in felul urmator: eu ii spun prietenei mele ce trebuie facut iar ea imi aminteste cand crede de cuviinta ca am inceput sa renunt:P
@seoslayer, bine ca are cine sa-ti fie alaturi ca sa-ti aminteasca ce ai de facut :))
Bre, Grim, e naspa cu munca asta, bre. Daca trebuie sa obosesti si sa transpiri, deja nu mai sunt interesat. Pentru ca eu sunt de felul meu un tip care e facut sa gaseasca variante. Adica, de ce sa-ti rupi spinarea facand ceva care se poate face cu mai putin efort?
@Neamtu’, dar cine a zis bre’ ca-ti rupi spinarea? in plus, daca faci ceva cu drag, nici nu-ti dai seama cat de multa munca depui?
Avem nevoie de motivatii. Ne atingem obiectivele mai usor asa. Am avut momente in care nu eram motivata de nimic, dar continuam sa fac ceea ce aveam de facut, pentru ca trebuia.
@Ruxandra, multi n-au increderea ta si renunta, chiar daca au si motivatie
Ai dreptate Grim fara munci nu faci nimic .
Mereu imi spun asta…”Fara munca nu fac nimic! Trebuie sa muncesc ca reusesc ceea ce vreau.” Asa e si in muzica. Am vrut sa cant mai bine la chitara, a trebuit sa am foarte mare rabdare si ambitie si desi degetele m-au durut ingrozitor apasand pe corzi la inceput, am continuat si am reusit. Inca nu cant eu destul de bine, dar inca sper ca ma voi perfectiona. La skate, aceeasi poveste. Mereu cazi si te lovesti si multi nu inteleg uneori, dar continui si reusesti, right?:)
@Leah, semne prin coate si genunchi am in continuare. s-au vindecat, dar au ramas urme. totusi, nu m-am lasat. fara munca nu faci nimic