Cine vrea să meargă cu noi la Amsterdam?
Acest articol ar fi trebuit să fie despre Epizodia, noul album Alternosfera
Aseară, la Teatrul Metropolis, a fost avanpremiera concertului de lansare al noului album byron, la care am avut onoarea să particip şi eu.
Noul album byron, pentru cei care nu ştiu, cuprinde, de fapt, două albume: unul în limba engleză şi unul în limba română, însumând 26 de piese (13 pe cel în engleză şi 13 pe cel în română). Numele este unul cel puţin interesant: 30 seconds of fame, respectiv 30 de secunde de faimă.
Am fost tare nerăbdător să văd lansarea albumului, pentru că byron este o trupă care a început să-mi placă serios abia după ce i-am auzit live (în septembrie 2011), iar live-ul de aseară eram sigur că o să iasă perfect.
De atunci, din 2011, am zis că muzica celor de la byron îţi poate plăcea foarte mult sau nu-ţi poate plăcea deloc. Nu există cale de mijloc. În plus, până nu-i asculţi live n-ai voie să-ţi dai cu părerea, pentru că e genul de trupă care se face extrem de plăcută pe scenă şi care, după concert, rămâne la bere şi la poveşti cu publicul.
Noul album este, din punctul meu de vedere, de ascultat pe repeat. Asta fac eu de aseară încoace. Stilul lor instrumental inconfundabil şi versurile alese cu grijă fac o treabă excelentă. Iar vocea lui Dan, combinată pe ici, pe colo cu cea a Luizei Zan, se potrivesc perfect.
Apropo de asta, are Luiza o voce cum rar am auzit. Iar timbrul ei se potriveşte perfect cu cel al lui Dan. Am avut aseară câteva momente bune în care mi s-a făcut pielea de găină la auzirea celor doi.
Nu mă pricep la muzică decât la nivel de simplu ascultător, iar când vine vorba de descris evenimente la care m-am simţit grozav, reuşesc să transmit în cuvinte doar 10 – 20% din feeling-ul din timpul evenimentului, că mai mult nu mă pricep deocamdată.
Vă recomand concertul byron de sâmbătă, 16 martie, ora 20:00, de la Palatul Copiilor din Bucureşti. Detalii găsiţi aici. Este imposibil să nu vă placă, trust me!
Apropo, cum ar arăta în imaginaţia voastră 30 de secunde de faimă?
3 Comments
Doar la femei există cale de mijloc. În ceea ce priveşte trupa Byron, dă-mi voie să îţi spun că, în lumina celor de mai sus, nu îmi place!
Mno, îţi dai seama că nu e neapărată nevoie să-ţi placă. :))