Azi petrec
Mă pregătesc să-mi concediez şeful
Din punctul meu de vedere există două moduri îţi poţi duce o treabă la bun sfârşit:
1. Te apuci de ea imediat având tot timpul din lume ca s-o termini, indiferent de deadline
2. O amâni cât de mult poţi, ajungând să lucrezi presat de termenul limită.
Unii, merg pe deviza „Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi”, în timp ce alţii se folosesc de „Mai bine mai târziu de cât … mai devreme”.
O să spuneţi că e mai bine să foloseşti prima metodă, că măcar scapi de-o grijă, dar credeţi-mă că sunt şi persoane cărora deadline-ul le dă inspiraţie. Panica aia cum că „nu ştiu dacă termin” îi motivează şi-i face să fie mai atenţi la treaba pe care-o au de făcut, pentru că orice greşeală înseamnă timp pierdut. Pe ei trebuie să-i preseze ceva ca să le iasă un lucru bine făcut, în timp util.
Unii se descurcă excelent în condiţii de stres, în timp ce alţii preferă să facă totul din timp ca să le fie mai uşor. Tu de partea cui eşti?
17 Comments
Depinde de proiect si de placerea care iti face sa lucrezi la el – il amani mai mult sau mai putin – dar tot trebuie facut. Eu prefer sa le fac imediat dupa ce le primesc.
Da, am uitat să precizez de plăcerea pe care o ai pentru acel domeniu de activitate. Un referat la chimie l-am lăsat până în ultima zi; pur și simplu nu aveam nici o satisfacție că lucram la el.
Eu le aman cat pot :)). Cat de mult mi-ar place mie sa le fac, tot le aman. Pierd timpul degeaba si tot le aman. Si de multe ori imi pare rau, dar nu stiu daca o sa ma schimb vreodata :))
Mai bine „lucru” in liniste si pace.
Deși de multe ori îmi zic că încep din momentul în care prind ceva timp liber, tot nu mă pot abține să amân puțin. Dacă primesc de făcut un proiect la școală, de exemplu, îmi zic că (,) cum ajung acasă, cum încep lucrul. Păcat că nu-mi iese asta de obicei!
Sper totuși să mai schimb câte ceva!
Pfai =)) De cand sunt la faculta doar pe deadlineuri si stres am lucrat =)) Trebuia sa predau ceva joia…apoi miercurea noaptea munceam de rupeam. Ideea e ca eu nu am timp, ca e o facultate solicitanta…dar nah…sub deadline parca lucrez mai bine. Evident ca sub deadline la examene e oribil…am invatat/citit 400 de pagini in 2 zile…dar nu vrei sa stii cum am fost dupa =)) Important e ca am luat examenele respective :))
Acu iar sunt pe deadlineuri =)) :)) dar nah =)) merge :D
de mic am fost obsedat de randament; prefer sa stau degeaba decat sa muncesc la turatii mici
Apropo de conditiile de stres, cand am de facut ceva foarte rapid din pacate tot timpul uit macat un detaliu..
eu folosesc a doua metodă, întotdeauna lucrez sub stres şi fac treabă bună:))…cred:-?
Si eu sunt genul de om care asteapta ultima suta de metri ca sa se apuce de treaba. In majoritatea cazurilor merge. O singura data n-am reusit sa-mi termin treaba, intr-o situatie foarte importanta pentru mine, dar nici asta nu m-a dezvatat de acest prost obicei.
La multi ani!!!
Imi amintesc cu drag, citind acest articol, de sloganul din fuckultate, printat cu litere de schioapa, care te intampina la intrarea din camera mea de camin:
‘De maine ma apuc de invatat!’
io nu poci sa-mi organizez nimic!
de aia m-am insurat! ma organizeaza adriana, cum vrea ea! in final ramane ca actionam in interes comun si ca ea vede cel mai bine interesul comun! am auzit ca sunt barbati tinuti sub papuc…cum o fi oare???!!!
Eu sunt aia stresata:)) termin treaba mai repede si fac totul mai bine daca stiu ca mai am doar f. putin timp la dispozitie. Inainte incercam sa am lucrurile facute la timp si observam ca apoi pierd timp pretios degeaba… . Asa ca merg dupa sintagma: ” Mai bine mai tarziu decat niciodata” :D
Depinde de ceea ce presupune finalizarea sa. Daca presupune o recompensa, e gata imediat. altfel… „da aveam ceva de facut?”
Amanarea este punctul meu forte:)) cand sunt aproape de deadline dau tot din mine si ma simt mai implinit.
nu imi plac dead-line-urile dar evident ca uneori sunt inevitabile. Incerc sa ma sincronizez cat mai bine in asa fel incat sa nu ma simt stresat. Daca pot face ceva f bine in ultimul moment, cam asa procedez, chiar daca nu suna bine in principiu.