Trăim într-o lume tot mai aglomerată şi mai rea. Fiecare se luptă pentru pătrăţica proprie, de multe ori uitând că mai este unul lângă el care, deşi nu ţinteşte în aceeaşi direcţie, s-ar putea să aibă nevoie de puţin ajutor, sau măcar de-un sfat.
În zilele noastre, ca să te faci cunoscut, trebuie să vii cu ceva sclipitor, iar ca să ajungi să arăţi de ce eşti în stare, cred că-ţi trebuie mai mult tupeu şi mai puţine idei bune.
De câte ori n-ai auzit oameni care au avut de câştigat de pe urma faptului că „le mergea papagalul”? Erau ei cei mai deştepţi de-acolo? Nu neapărat, dar se făceau remarcaţi, iar asta le aducea un mare plus. Cei care probabil erau inteligenţi, dar timizi, nu reuşeau niciodată să arate de ce sunt în stare.
Tupeul de care vorbesc eu nu este ăla murdar, care te face să-l înjuri pe unu’ pe stradă doar pentru că nu-ţi place cum şi-a aşezat frizura. Nu, ăla e tupeu prostesc, iar eu mă refeream la tupeul care te pune în valoare.
Eu vorbesc de curaj, curajul de-a te face remarcat. Curajul de-a deschide gura şi de-a arăta că eşti în stare să răspunzi oricăror provocări. Că poţi să vorbeşti ore în şir despre un anumit subiect pentru că te pasionează şi pentru că ai cunoştinţele necesare ca să faci asta.
Ei bine, curajul ăsta le lipseşte multora din generaţia mea. Văd eu asta şi sunt sigur că o vedeţi şi voi. Nu ştiu generaţiile trecute cum erau, dar cred că in cazul adolescenţilor de vârsta mea trebuie lucrat la încrederea în propria persoană.
Generatia noastra duce lipsa nu de curaj,ci de caracter. Noi nu citim,noi nu invatam,noi nu ne apreciem si habar n-avem ce e caracterul,curajul de a spune ce gandim,sau de a nu ne lasa calcati in picioare. Daca s-a intamplat asta si in generatia parintilor nostri era mai mult din cauza faptului ca ei erau controlati de comunism,si mie mi-ar fi fost frica sa zic ceva in fata lor,pentru ca mi-ar fi introdus teama asta de mic copil in minte.
Acum n-avem nicio scuza. Oricum,nici scoala nu ne mai ajuta cu nimic. Doar 1 din 5 lectii la orice materie ne invata ceva folositor,restul e doar pentru cine chiar vrea sa mearga in acel domeniu si sa le stie pe toate de la cap la coada.
Apreciez postul tau si zic cu foarte mare durere ca mi-e mila de noi si de halul in care am ajuns sa traim.
In primul rand, iti multumesc pentru comentariu. Apreciez tare mult nebloggerii (daca-mi permiti termenul) care se opresc si mai comenteaza din cand in cand. Ai dreptate, nu avem nicio scuza pentru comportamentul nostru, iar daca ne asteptam ca scoala sa se ocupe de curajul pe care trebuie sa-l avem cand iesim in lume, o sa ramanem cu asteptarea.
Schimbarea cred ca trebuie facuta de la noi, de la fiecare in parte. Sau de la parintii nostri, care sa ne invete de mici sa nu ne lasam calcati in picioare. Daca noi nu suntem in stare sa fim oamenii care sa reuseasca prin tupeu, macar poate o sa avem grija ca ai nostri copii sa fie asa
Cel mai rau lucru e ca unii chiar nu stiu ca trebuie facuta o schimbare. Am fost asa incantata cand am cunoscut doi copii de 10 ani,care faceau acrobatii si,din pacate,injurau ascultand nu stiu ce muzica gen Guess who sau ceva asemanator. Am avut o discutie cu ei si,spre surprinderea mea,si-au dat seama ca n-au de ce sa injure,am vazut o mica forma de regret pe fata lor si abia astept sa-i intalnesc din nou si sa vad cum le mai merge,ca erau chiar talentati la ce faceau. Intr-un fel s-ar mai putea salva ceva,dar societatea nu stie asta. Si daca si-ar da seama,si ar fi mai lucru sa se intample,n-ar sti ce trebuie facut.
Si ma tem ca prea putini copii vor fi educati cum trebuie de catre generatia noastra..
La 10 ani, intr-adevar, fiind mici, pot fi indrumati, ca nu-s in stare sa hotarasca singuri, dar daca ajungi la 18 ani si nu esti in stare sa iei o hotarare singur, sau nu ai curajul necesar ca sa faci o schimbare in viata ta, deja sunt probleme. La 18 ani cred ca esti destul de matur incat sa-ti hotarasti tu singur viitorul intr-un fel sau altul si daca schimbarile n-au fost facute pana in momentul asta, pot fi facute de-acum in colo. Totul e sa vrei. Nu cred ca a la varsta asta ai nevoie de cine stie ce indrumare, pentru ca ai destul rationament incat sa iei decizii si singur.
As fi vrut totusi sa vad o tara care se implica in proiecte pentru medii, si nu dati exemple gen Let’s do it ca e degeaba daca nu se implica si ceilalti, unii isi fac treaba si altii stau si rad pe la birouri.
Daca nu se gaseste nimeni sa faca vre-un proiect de gen Incurajati Romania sa creasca sau ceva de genu am zis sa incep eu, dar sa stiti ca sunt foarte lenes si trebuie sa fiu impins de la spate cam mult, singurul meu defect.
Roaga pe cineva sa te ajute si o sa ajungeti sa va impingeti de la spate unul pe celalalt :D
Ce caracter sa aiba tinerii de varstele noastre cand se vand pe posturi tv, internet si toate ziarele [daca macar le-ar citi] numai exemple negative, nu vezi un material cu „acea sclipire” care ar trebui sa te puna pe tine ca om sa-ti spui „ala de ce e mai bun ca mine?”
Toti sunt obsedati de imagine, de aspect dar daca ii pui in fata unui public li se inoada limba dar intr-un grup restrans 2-3 -> 20 sunt zmeii zmeilor:(
In legatura cu postul Andreei desprematerii scolare, Spuneti-mi si mie unu ce am nevoie de biologie la profil real,cand eu deja m-am axat pe o anumita ramura profesionala sa zic.
Mi-am spus oful, cei care ma cunosc si citesc postul s-ar putea sa ma recunoasca
Si eu sunt la profil real si cred ca biologia e pusa acolo cu acelasi scop ca si chimia. In caz ca vrei sa te faci farmacist,de exemplu,le vei folosi pe amandoua. Dar cand vine vorba de oameni ca tine carora chiar nu le e necesara,atunci ma gandesc ca e mai bine in America unde iti alegi doar cursurile pe care le vrei.Da’ ma rog,n-o sa vedem asa ceva in tara asta comunista.
Si eu as prefera sistemul din America. Mi se pare unul foarte bine pus la punct. E foarte bine sa-ti alegi doar materiile care te pasioneaza, pentru ca iti cladesti viitorul pe baza lor. Restul sunt detalii.
Invatamantul din Romania se bazeaza pe foarte multa cultura generala. Nu-mi trebuie 80% din materii, dar daca le invat, o sa am informatii din toate domeniile. Asta se doreste, dar nu prea se ajugne la asta. Problema consta in faptul ca unii profesori ne obliga sa invatam ca pe poezii niste lectii, iar noi sa le uitam intr-o saptamana, pentru ca n-au fost invatate logic.
Jobul m-a purtat prin multe tari si am avut sansa sa cunosc o multime de oameni provenind din diferite arii de activitate. Ceea ce m-a frapat, in comparatie cu lumea ce ma inconjoara in Romania, e lipsa lor de cultura generala. Cu oamenii aia pur si simplu nu ai ce discuta in afara subiectelor legate de job. Ei nu au auzit de o carte, un film, nu stiu o boaba de istorie, o limba straina o vorbesc cu greu si multi au probleme sa isi localizeze tare pe o harta a lumii. De aceea consider ca pana la nivel de liceu, materia e organizata bine asa cum este, cate un pic din toate. Nu sunt de acord cu materiile de umplutura care apar in curicula universitara doar pentru ca unii sau altii au nevoie de ore.
Parerea mea…
Problema cu materia la scoala este foarte discutabila. Am putea aduce argumente pro si contra (mai mult contra) in legatura cu obiectele de studiu de la scoala, de-am scrie carti intregi. Nici eu nu inteleg de ce mi-ar trebui unele materii. Probabil nici Ministerul nu intelege asta, dar „merge si asa” din punctul lor de vedere.
Cat despre caracter, nu trebuie sa ne lasam influentati de media, pentru ca ea, in Romania zilelor noastre, fix asta reprezinta, scoaterea in evidenta a nonvalorilor. Daca noi incepem sa credem in ei, chiar ca nu mai avem nicio sansa de recupereare.
Mersi pentru comentariu!
Sunt multi tineri cu talent in diverse domenii dar nu sunt sustinuti.Se promoveaza nulitatile care sunt amantele la diversi bogatasi.Nu se mai apreciaza omul cu talent care lucreaza cu drag daruire.Nu se da interesul.
Da, ai dreptate, dar daca unii dintre ei ar avea tupeul despre care vorbesc eu in articol, ar putea face mult mai mult decat acum. Intr-adevar, fara bani sau cunostinte nu ajungi foarte sus in momentul de fata daca e vorba de arta, dar tupeul oricum face diferenta in foarte multe cazuri.
Dar ce sa zicem la mate-info se mai studeaza si muzica si desenul . Mai mult de jumate de la mate-info dau la bio(cel putin in judet la mine)?
Pana la urma ce suntem noi devina ca societatea nu a stiut sa separe si sa se faca o clasa foarte tare de mate-info , unde chiar sunt pasionati si profesori buni ( la mine la liceu pot sa zic ca este varza profesoara , lucram in C++, daca nu are manual in fata nu are habar de nimic ) .Deci de ce sa vorbim de curaj cand avem un sistem care nu are materie organizata pentru cei care vor sa faca ceva si nu pentru ca toti liceeni sa ia o diploma (care le va da sperante false si posibilitatea la multi parinti sa dea bani la facultati ca copilul lui sa nu fie in stare sa o termine)
In liceul meu se studiaza muzica si desen doar in clasa a IX-a si a X-a la mate-info. Iar BAC-ul il dau majoritatea la Fizica. Tezele le dau in functie de cum e materia, un an la bio, altul la fizica, altul la chimie.
Profesori slab pregatiti gasim peste tot, in toate liceele si-n toate judetele. Sistemul nu-i testeaza destul inainte sa le ofere postul respectiv. In plus, sunt si cazuri in care unii profesori intra pe baza de pile la anumite licee, iar asta trage in jos rau de tot invatamantul. Bineinteles, sunt si profesori foarte buni care fac diferenta. Pentru ei, tot respectul.
Cat despre curaj, eu cred ca n-ar trebui sa lasam scoala sa ne influenteze cumva. Mark Twain zicea „Nu voi lasa scoala sa-mi afecteze educatia”. Scoala te invata, nu te educa. Tu te duci la scoala ca sa iesi mai destept, nu neaparat mai educat. Iar curajul, desi il poti invata in scoala, de multe ori cred ca ar trebui sa te orientezi spre alte directii pentru a face asta. Te poti inscrie in diverse asociatii sau ONG-uri si poti participa la conferinte. Totul tine de ceea ce vrei tu sa faci.
Ma rog, asta-i doar parerea mea.
Mersi pentru comentariu!
Si la mine se face doar in clasa a IX-a si a X-a, dar si atat mi se pare prea mult. Daca eu nu am talent la muzica nu are rost sa mai fac orele alea , unde elevi iau un 10 si li se mai mareste media (care rostul?) . Si eu ma astept ca in loc sa fac ore neuitile pentru viitorul meu (geogra ,istorie , muzica , desen) mai bine as sta acasa si as studia informatica, as fi mai castigat.
Sistemul nu trebuie gandit astfel incat profesori sa se transforme in invatatoare(am o ora cu o invatatoare care a devit profesor de antreprenoriale si aplica idee ministrului nostru cel scump), adica sa lucreze si sa ne tratezi cum ar fi la ciclul primar (noi nu suntem sa facem compuneri pe prosti si in loc sa ne explice concrect despre partea de antreprenoriat facem numai PROSTI).
Noi nu ne-am dus la mate-info ca ce sa pierdem timpul cu materii care in viitorul nostru nu o sa ne ajute(cultura generala isi are rolul in general, dar si acolo mai sunt materi inutile cum ar fi tehnologia).
Culmea sistemului nostru . Iei 4 la evaluarea nationala la mate si poti sa ajungi sa studiezi in clasa a 9-a la mate-info.
Ma indoiesc ca in clasa a IX-a un copil de 14 ani stie ce vrea de la viata. Ce te faci daca dupa 4 ani de mate-info iti dai seama ca vrei sa te faci doctor? Sunt multi oameni care si dupa ce termina facultatea se reprofileaza :)
Tupeul este prezent in fiecare, mai mult sau mai putin…depinde de situatie, depinde de anturajul pe care l-ai avut, de mediu.
Exemplul cel mai bun cred ca pot fi eu: in liceu nu prea aveam tupeu, in schimb, dupa primul job, care, culmea ironiei a fost sa predau unor profesori de la liceul meu, s-a schimbat treaba, am observat ca nu sunt cu nimic mai prejos decat mine si-am inceput sa capat incredere in mine, in ceea ce faceam.
Si ca sa extindem putin discutia: in ziua de azi cel care se „descurca” e considerat rege (pai da, a facut bani-> se descurca), ala care da cu pumnul devine a 2 a zi erou national…lider de echipa. Aici ar mai trebui lucrat…
Dupa ce am comentat la cateva alte comentarii (prea mult „comentat”?) sa zic si eu ceva „on topic”.
Cred ca ideea asta a ta cu tupeul ar trebui sa fie aplicata nu doar in offline ci si in online. Nu va feriti ca dupa o conferinta, o prezentare sau orice fel de activitate in care ati cunoscut oameni care v-au placut, care v-au impresionat, sa ii cautati pe LinkedIn sau chiar si pe Facebook si sa le dati un add. Cu politete si curaj poti sa rezolvi multe probleme si sa ai acces la o multime de resurse, ar fi pacat sa le pierzi din cauza timiditatii.
TUPÉU, (rar) tupeuri, s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet.
Lipseste curajul , tupeul este prezent in cantitati uriase . Eu as modifica articolul pentru ca tanara generatie sa inteleaga exact si sa renunte la tupeu. :)
Nu cred că ar putea cineva să înţeleagă ce nu trebuie din tupeul despre care vorbesc eu aici. Am explicat într-unul dintre paragrafe la ce mă refer şi cred că e de-ajuns.
Dar mulţumesc pentru comentariu!
Da, crezi…
E ca si cum as spune urmatoarele fraze: (ora de sport, no comment!)
„Si elevul X a fost singurul elev care a avut tupeul sa dea cu mingea spre acel postament! Noroc ca nu a lovit pe nimeni!”
„Si elevul X a fost singurul elev care a avut curajul sa dea cu mungea spre acel postament! Noroc ca nu a lovit pe nimeni!”
Ei, sensul este acelasi? Nu, poate chiar (putin) (mai mult) (prea) opus!
Eu cred ca nu ai inteles ce trebuie de-aici. In exemplele date de tine, nu este acelasi lucru, dar in modul in care am scris eu articolul, este