„Umorul îl ai sau nu-l ai”. Discuţie cu caricaturistul Costel Pătrăşcan

Am încercat să profit cât pot eu de mult de faptul că Folk Alba mi-a dat ocazia să cunosc o sumedenie de oameni buni, de la care ai ce învăţa. Printre ei se află şi Costel Pătrăşcan, unul dintre cei mai cunoscuţi caricaturişti din ţară, cu numeroase premii pe la Saloanele Internaţionale de Caricatură şi diverse implicări la ziare, cărţi sau reviste. Acum desenează pentru Academia Caţavencu, dar are şi multe proiecte începute pe cont propriu sau colaborări care nu au nicio legătură cu presa. Mi-au plăcut extrem de mult desenele lui şi am vrut neapărat să am pe blog un interviu cu el. A fost foarte deschis la a răspunde întrebărilor mele, iar asta ne-a ajutat să discutăm mai uşor.

Am văzut pe site-ul tău că Mihai Frunză te-a caracterizat ca pe un „scriitor care se exprimă prin desene”. Mi-a plăcut foarte mult cum a sunat sintagma asta. Tu ce zici? Eşti scriitor sau desenator? Sau ambele?

Un caritaturist de presă (pentru că la asta se raportează Mihai Frunză, la caricatura de presă) este nevoit să folosească şi cuvinte. Dacă e vorba de caricatura de salon, acolo e de-ajuns grafica. În general, caricatura de presă este strâns legată de lucrurile cotidiene şi din acest motiv, trebuie să foloseşti şi cuvinte. La fel de important este ca acele cuvinte să fie concise, să aibă umor şi să spună pe scurt lucruri importante. Cred că am ceva talent literar, chiar criticul Alex Ştefănescu a remarcat acest lucru, dar eu cred că lucrurile se întrepătrund. Cunoscutul critic mai spunea că la caricaturile mele desenele fără text nu pot exista, dar nici un text fără desen n-ar avean niciun rost.

Tu ai terminat Facultatea de Sociologie, din câte ştiu eu. Cred că şi asta te-a ajutat în caricatură, nu?

Da, cu siguranţă, dar cred că un caricaturist trebuie să aibă câteva aptitudini înnăscute pe care să şi le dezvolte şi să şi le educe. Una dintre ele este umorul. Umorul îl ai sau nu-l ai, dar se mai şi educă, ce-i drept. Limbajul grafic ţi-l dezvolţi lucrând zilnic. Până la urmă, un caricaturist bun are mai multe aptitudini, pe care le foloseşte în realizarea operei sale. Printre altele, trebuie să fie un om care este la curent cu ştirile şi informaţiile din fiecare zi. Şi trebuie să fie dispus sa faca caricatură de calitate în funcţie de ele. De-aia cred că sunt şi atât de puţini caricaturişti, pentru că trebuie să ai o seama de aptitudini care, impreună, să te ajute să realizezi o caricatură.

Ai zis într-un interviu la un moment dat că în România sunt vreo 100 de caricaturişti. Mie mi se par tare puţini. Cum e asta pentru tine?

Caricaturişti buni sunt mult mai puţini de-atât. Iar prin „buni” vorbesc de cei care trăiesc si fac performanţă din caricatură. Trebuie acel cumul de aptitudini despre care am mai spus. Probabil de-asta sunt atât de puţini caricaturişti. Oricum, eu cred că dacă eşti un caricaturist bun şi desenezi pentru un ziar important (cu toate că este din ce în ce mai greu, că ştii şi tu prin ce criză trece presa de astăzi), reuşeşti să te descurci. Iar dacă eşti un om inteligent şi ai imaginaţie, refuz să cred că ziarul este singurul loc în care te poţi desfăşura. Cum se întâmplă şi aici: este un festival de folk, dar organizatorii doresc şi o componentă umoristică, unde temele importante ale societâţii sunt tratate inteligent. Eu cred că având o gamă largă de teme abordate aduci valoare adaugată oricarui eveniment cultural.

Iar aici cred că este foarte important şi să cunoşti ce se întâmplă în jurul tău, aşa cum ai mai spus. E ca şi cum ai fi un om de presă, care nu poate face un material despre un subiect foarte discutat dacă nu citeşte tot ce s-a mai scris înainte.

Da, aşa e. Dacă vrei să faci o caricatură pe un anumit subiect, nu poţi face asocieri fără să cunoşti tema. Caricaturiştii de presă sunt foarte dependenţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor, iar reacţia lor trebuie să fie pe masură.

Ce durează mai mult când faci o caricatură: să te informezi? Ssau să găseşti ideea?

Toate îţi iau cam la fel de mult. Dacă ar fi să-ţi spun programul meu, e foarte important ca dimineaţa să citesc tot ce s-a mai întâmplat. Chiar şi cât lucrez am întotdeauna un post de ştiri deschis, să văd ce se mai întâmplă. Dar un caricaturist nu trebuie sa caute informaţia doar din presă, trebuie să aibă curiozităţi multilaterale. Desenul în sine e cea mai simplă etapă. Importantă este ideea. La fel de important este să nu te repeţi. Să nu faci glume pe care le-ai mai făcut deja sau pe care le-a făcut alt caricaturist. In ritmul acesta, de 2 – 3 desene pe zi, este destul de greu.

Ai avut probleme până acum, că ai ironizat pe cine nu trebuia?

Se mai întâmplă din când în când ca unii să se simtă deranjaţi, dar eu am o aşa-zisă politică, de a nu fi foarte aproape de oamenii influenţi, de a pastra o distanţă care să-mi confere obiectivitate. Iar în acest caz supărările nici nu contează. Prefer să n-am o prietenie cu oamnenii politici, pentru că altfel nu mai pot fi obiectiv. Iar un caricaturist este un moralist, un om de atitudine, care este tot timpul în opoziţie. Caricatură de bine nu exista. Nu poţi să stai la masa puterii şi să fii caricaturist.

Când eşti blogger, mai ai zile lipsite de inspiraţie, în care nu prea ştii ce să scrii. La noi acele momente se numesc „writer’s block”. Cred că şi la caricaturişti e cam la fel. Tu cum treci peste momentele astea?

După ce exersezi mult, când ştii că a doua zi trebuie să livrezi şi nu ai nicio idee, lucrurile se deblochează. Şi mai ai şi zile in care poate nu ai atât de mult umor, dar trebuie să-ţi faci norma. E o chestie şi de rutină. Până la urmă, în maniera în care lucrez, există un mecanism de a face poante şi de a construi umor. Eu cred că am o imaginaţie destul de bogată şi nu-s speriat că aş rămâne fără idei vreodată. Trebuie să recunosc, e un privilegiu că trăiesc într-o ţară în care multe lucruri merg prost. Nu ştiu ce m-aş fi făcut dacă n-aş fi trăit aici :)).

Se poate trăi din caricatură?

Da, se poate. Eu fac asta de ani buni, dar suntem foarte puţini care trăim din asta. Cred că e foarte important să-ţi găseşti un ziar sau o revistă pentru care să desenezi şi, totodată, să fii pregătit pentru schimbări. Dacă am acum o colaborare cu un ziar, nu înseamnă că stau liniştit pentru că am ce face. Mereu caut să învăţ lucruri noi şi să mă implic în proiecte noi.

Am citit că eşti din Brăila şi că n-ai vrut deloc să părăseşti oraşul. Voiam să te rog să ne vorbeşti puţin despre asta. Cum de nu te-ai mutat în Bucureşti?

În primul rând, modalităţile de a trimite o caricatură sunt diverse acum. Distanţele au dispărut, de când cu online-ul. Într-adevăr, am trimis caricaturi pentru Evenimentul Zilei şi prin Fax la un moment dat, dar şi atunci apărea desenul in condiţii bune. Nu mai spun de perioada când caricaturile erau trimise în plic la redacţii.

Apoi, poate că a fost şi o teamă nejustificată, că dacă m-aş fi apropiat mai mult de Bucureşti ar fi însemnat şi imixtiunea conducerii ziarului în caricaturile mele. Întotdeauna am preferat să ma protejez astfel.

Am văzut că în 2007, împreună cu ziaristul Tudor Octavian, ai făcut în Brăila „Galeria din pod”. Te-aş ruga să ne spui mai multe despre asta.

Da, la Brăila organizăm Salonul Internaţional de Caricatură, la care participă sute sau chiar mii de caricatruişti din lume, cu premii totale de 5000 de Euro. Pe lângă Salon, avem şi o galerie dedicată caricaturii. Se află în centrul oraşului Brăila şi este vizavi de atelierul meu, sau viceversa. Acolo încercăm să facem, pe lângă expoziţie, serate vesele cu umorişti si interpreţi de muzică folk. Eu cred că aceste serate vesele au impact în Brăila, iar oamenii vin cu plăcere. Oricum, Galeria e un loc în care susţinem şi promovăm caricaturiştii din ţară.

Am citit că eşti pasionat de publicitate şi că voiai să studiezi ceva în zona asta la un moment dat.

Da, aş putea spune că e un vis neîmplinit. Am avut câteva colaborări cu diverse agenţii de publicitate importante (Graffiti BBDO, Next Advertising etc.) şi chiar mi-ar fi plăcut o implicare mai mare, dar nu-i timpul trecut.

Daca este sa vorbim despre numarul foarte mic de caricaturisti care apar azi, ce sa zic? Cred că, dacă va exista nevoie de caricatură, ei vor apărea cu siguranţă.

În schimb, fiica mea a făcut Publicitate la SNSPA şi nu pentru că aş fi îndrumat-o eu spre zona asta, ci pentru că ea a ales să facă acest lucru.

A făcut şi ea caricaturi vreodată?

Da, a făcut o perioadă. În general, când a făcut, a luat şi nişte premii, chiar internaţionale, pentru că există şi o categorie pentru copii. Dar, în general este o meserie, nu ştiu de ce, care li se potriveşte mai bine bărbaţilor. Sunt puţine femei care să facă performanţă din caricatură.

Care sunt temele pe care-ţi place cel mai mult să le abordezi?

La Academia Caţavencu am o gama diversă de teme. În general abordez teme politice şi sociale. La fel şi la celelalte publicaţii la care colaborez. Cred că un caricaturist este important şi în funcţie de temele pe care le abordează. Datoria ta este să caricaturizezi cele mai importante subiecte cotidiene.

În blogging se întâmplă uneori să ţi se fure textele şi să şi le asume alţii. Se întâmplă şi în cazul tău probabil, nu?

Da, se întâmplă şi asta uneori, dar în caricatură există şi posibilitatea ca cineva, în altă parte, în acelaşi timp, să gândească acelaşi lucru şi să-l rezolve în acelaşi fel. Mai ales la Saloanele Internaţionale, unde avem de făcut o caricatură pe o temă dată. Se mai întâmplă să mai fie idei asemănătoare. De aceea eu refuz de obicei să fac o caricatură după prima idee care-mi vine în minte. Cea mai la îndemână idee este, de obicei, cea pe care merg toţi.

E o procedură să-ţi înregistrezi desenele pentru situaţia în care cineva ţi le-a furat?

Este foarte greu, pentru că produc foarte mult, iar cantiatea de desene este foarte mare. Dar până la urmă publicul îşi dă seama dacă eşti un caricaturist corect.

Te-ai gândit vreodată să scrii şi articole pe lângă caricaturi?

Da, se mai întâmplă. Am scris câteva texte umoristice şi am şi participat la nişte concursuri cu ele şi au fost premiate. Dar cred că dacă vrei să faci un lucru bun, trebuie să te concentrezi pe un singur segment. Există un complex în societate că nu-i posibil să te pricepi la mai multe lucruri deodată. De aceea prefer să merg într-o direcţie care-mi este favorabilă şi în care pot să-mi valorific aptitudinile cel mai bine.

Am citit că ai făcut rugby în copilărie, iar eu sunt foarte pasionat de sportul acesta. Voiam să te rog să ne zici ceva şi despre asta…

Am făcut rugby chiar la nivel de Divizia A. Am jucat până la 26 – 27 de ani. E un sport care creează caractere, deşi cei care nu-l cunosc spun că este un sport brutal. Sunt ţări în care rugby-ul se practică în şcoli (chiar şi la nivel de fete), iar astfel se dezvoltă spiritul de intr-ajutorare, solidaritatea de care trebuie să dai dovadă. În plus, în rugby nu toată lumea stă de vorbă cu arbitrul (n.a. la rugby, arbitrul discută doar cu căpitanul echipei. Dacă a greşit un jucător ceva, arbitrul îi spune căpitanului să-i atragă atenţia jucătorului), iar asta ne învaţă cu un sistem de reguli.

Am văzut ai şi un cont de Facebook, dar nu eşti foarte activ. Mai dai nişte share-uri din când în când şi mai pui câteva link-uri. Încerci să-ţi creezi o comunitate în jurul contului sau păstrezi doar prieteni acolo?

În general, recunosc, sunt foarte puţini cărora le-am cerut prietenia. Nu e o chestie de infatuare, dar vreau să am alături de mine oameni care îşi doresc să aibă informaţii din zona mea de interes.

Dar dacă îţi trimite cineva o cerere de prietenie nu e nicio problemă probabil, nu?

Nu, cu siguranţă nu e nicio problemă. Poate că nu-s atât de riguros ca să am un plan sau să urmăresc ceva prin ceea ce postez. Sunt eu, pur şi simplu. Dacă mă impresionează ceva, postez.

Ce fel de public prinde mai bine din punctul tău de vedere?

Nu cred că trebuie să cauţi un anumit tip de public. Important este că umorul este un atribut al inteligenţei. Şi oamenii inteligenţi sunt cei care au simţul umorului. Eu am avut un album care s-a numit „Istoria literaturii române: Erată”, în care practic am parafrazat fragmente din texte literare şi le-am pus într-un context umoristic, iar albumul a avut mare succes. Fără discuţie, publicul meu este unul instruit, educat. Dar aş exagera dacă aş spune că omul mediu nu înţelege caricaturile mele.

Şi ultima întrebare: ce proiecte mai ai pentru viitor şi ce ţi-ai mai propus să faci?

Principala mea activitate este legată de caricatura de presă. Mi-aş dori să am mai mult timp să revin în zona caricaturii de salon, unde am avut rezultate bune. Mult timp îl dedic expoziţiilor în urma invitaţiilor primite. Am sentimentul că la noi în ţară sunt multe lucruri de schimbat şi este nevoie de luat atitudine.

Apropo de importanţa şi impactul expoziţiilor mele, mi-am pus problema de multe ori dacă reuşesc să schimb ceva prin caricaturile mele. Nu ştiu, dar faptul că poti să araţi, într-o manieră veselă, că ceva nu-i tocmai corect, contează tare mult.

Mai sunt şi alte proiecte. Am să scot în luna decembrie un alt album de caricatură, voi continua frumoasa colaborare cu cantautorul Daniel Iancu, cu spectacolul de muzica-umor-caricatura „Ochiul şi timpanul”. Restul proiectelor sunt înca secrete şi vom discuta despre ele altadată.

Organizatori Folk Alba: Consiliul Judeţean Alba, Asociaţia Cultur’ART Alba Iulia

Parteneri în organizare: Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Casa de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia, Biblioteca județeană Lucian Blaga Alba, Universitatea 1 Decembrie 1918, Teatrul de Păpuși ”Prichindel” Alba Iulia, Art Café Downtown, R.Y.M.A.

Sponsor: Bristot

Parteneri media: TVR Cluj, Radio România Actualități, Radio România Internațional, Radio România Cluj, Radio România 3Net, ForeverFolk, Romantic FM, Radio Itsy Bitsy FM, Radio Transilvania, Cațavencii