Am lăsat pe altcineva să publice pe Facebook-ul meu timp de-o zi. Cum a fost experimentul
O româncă a inventat o farfurie care schimbă gustul alimentelor. Hai s-o votăm într-un concurs
E o categorie de biciclişti pentru care contează tare mult cum le arată bicicletele. Ei nu-şi pun sonerie pe ghidon ca să nu-i strice aspectul, nu-şi pun cric ca să nu-şi îngreuneze bolidul şi ca să nu se vadă urât, nu-şi ţin obiectele de iluminat legate de bicicletă în timpul zilei pentru că nu se potrivesc de nicio culoare cu echilibrul vizual pe care li se pare că-l are bicla fără ele, nu-şi montează acei ochi de pisică pe roţi ca să nu strice aspectul sport al bicicletei şi, bineînţeles, nu-şi pun apărători permanente deasupra roţilor, că se face bicla mai urâtă şi mai grea.
Cunosc foarte bine acea categorie de biciclişti, pentru că fac şi eu parte din ea. Nu ştiu de-i bine sau nu, dar ştiu că ador ca bicla mea să fie cât mai goală, cu cât mai puţine accesorii. Totuşi, sunt conştient de faptul că în unele situaţii ar fi bine s-o mai încarc puţin, cum e noaptea, când nu ies din casă fără să prind luminiţe peste tot.
Am tot vrut să-mi cumpăr apărători pentru cursiera mea roşie. N-am vrut să-mi iau din alea de metal, pe care le prinzi de butucul roţii, pentru că-s urâte, grele şi pe deasupra mai fac şi gălăgie. N-am vrut să-mi cumpăr o apărătoare din aia de plastic, neagră, care se prinde sub şa şi care de obicei vine echipată pe anumite MTB-uri. Ea poate ar fi fost utilă, dar strica total aspectul bicicletei, iar cum am un fix inexplicabil în ceea ce priveşte aspectul, am preferat să las bicicleta acasă dacă plouă.
În schimb, acum câteva zile am văzut că Vladimir vinde cu 20 de lei nişte apărători frumoase-foc pentru curisere. Arată cam aşa:
Am zis că vreau (fără să stau pe gânduri), pentru că avea şi pe roşu cu alb, aşa cum e cursiera mea. În plus, pot să montez apărătoarea doar când e vreme ploioasă (cum a fost zilele astea). Apropo, pe bicicleta mea arată aşa:
Am aflat apoi că cel care confecţionează minunile este chiar Vladimir, în atelierul său. Materialul se numeşte polipropilenă, iar preţul uneia, aşa cum am zis, este de 20 de lei. Am auzit că încearcă să găsească o soluţie (din asta, pentru fiţoşi care ţin la aspectul bicicletei) şi pentru roata de faţă, dar eu momentan sunt extrem de mulţumit cu faptul că pot pune ceva în dreptul roţii din spate şi nu mai trebuie să mai las bicla acasă când plouă. :D Dacă vrei să cumperi, dă-i un mesaj pe Facebook lui Vladimir.
