Publici pe Facebook după un anumit program?
Şi ce dacă m-a plouat, pe Steve Vai l-am ascultat
Am început pregătirea pentru triathlonul care o să aibă loc la Mamaia pe 7 septembrie, iar ieri am fost şi am făcut câteva ture pe terenul de rugby din Focşani.
Pe acest stadion, o parte din lume aleargă pe aşa-zisa pistă de atletsim, iar alţii pe gazon.
Ieri eram cu colegul Adi şi făceam un fel de sprinturi pe iarbă. La un moment dat, fix pe culoarul acela pe care aleargă toată lumea, au venit două familii cu copii mici, şi-au pus o pătură pe jos, au scos seminţele, ţigările şi berea (manelele mai lipseau) şi s-au întins acolo ca la picnic, scuipând coji de seminţe pe jos şi încurcându-i pe cei care alergau. În plus, au pus şi căruciorul unuia dintre copii pe pista de alergare, fix pe primul culoar.
– Uite-i pe ăştia, zic. Nu-i suport deloc. Ei nu înţeleg că aici e teren de antrenament, nu loc de picnic.
– Vina e a noastră, zice Adi, că noi îi lăsăm. Tu nu vezi că nimeni nu se ia de ei, deşi incomodează pe toată lumea?
– Da, păi asta am de gând să fac după ce ajungem în capăt: merg şi le spun cum stă treaba.
Şi am mers. Şi le-am spus. Şi le-am zis că pe teren nu-i parc şi nici loc de picnic şi că stau în calea tuturor. Şi i-am rugat să se mute, ca să nu mai încurce lumea. Şi le-am spus şi că dacă stau acolo, pe unde alerg eu, iar copilul lor îmi sare în faţă în timp ce eu sunt în viteză, nu-i vina mea dacă-l lovesc.
Şi atunci s-a aprins unul dintre ei:
– Cum adică nu-i vina ta? E chiar vina ta! Pentru că tu alergi pe-aici.
– Da, dar eu alerg pe-aici pentru că pentru asta e făcut stadionul. Când o să alerg în parc şi-o să vă lovesc copilul, atunci o să fie vina mea, că i-am invadat locul de joacă.
– Nu înţelegi pentru că tu n-ai copii. Când o să ai, o să vezi că indiferent a cui e vina, tot îţi sare ţandăra.
– Când o să am copii am să mă joc în parc cu ei, nu pe stadion, ca să-i expun acestui risc.
– Eu mă mut, ca să nu te încurc, dar ţine minte că nu mi-a plăcut cum ai pus problema şi că dacă mi-ai fi lovit copilul, vina ta ar fi fost.
Să fie el sănătos. Măcar ştiu că data viitoare n-o să se mai aşeze pe pistă, pe unde aleargă toată lumea. Şi da, sunt sigur că dacă nu-i ziceam eu nimic, nimeni n-ar fi făcut-o. Uneori ne merităm soarta tocmai pentru că stăm cu mâinile în sân când întâlnim needucaţi care ne deranjează.
11 Comments
puteau sa faca si un gratar, ca doar erau in aer liber
Da, Păi chiar mi-au zis la un moment dat că e spaţiu public şi că au dreptul să stea acolo, doar că vor să îmi arate că-s de treabă şi se pot muta mai spre mijlocul terenului. În articol am scris discuţia pe scurt. În întregime, e mult mai lungă.
Cretinii sunt peste tot. Sa te faci ca ploua cand in jurul tau se petrece ceva rau e cam acelasi lucru cu a-l face tu.
Bună comparaţie. :)
Nu doar uneori, de cele mai multe ori este vina noastra. Societatea a ajuns la un nivel la care a uitat ca practic educatia reciproca a ajutat-o sa evolueze. Astfel, azi iti e aproape imposibil sa-i mai educi pe oameni. Sunt prea multi, prea agitati, prea egoisti.
Eu am să încerc în continuare să-i educ, pentru că n-am nimic de pierdut, ci dimpotrivă. Dacă alţii nu vor să facă asta, e problema lor, dar sper ca într-o zi unul pe care l-am educat să-şi dea seama cât de tare a greşit şi să înceapă şi el să-i educe pe cei din jur.
Am avut si eu o chestie de genul asta cu o mama care statea cu caruciorul pe o banca din parcare si s-a luat de mine ca stateam cu motorul pornit. La fel, ca vai ca nu stii cum e sa ai copil, ca n-ai ce cauta aici, ca plimba-l tu prin parc daca ai timp, etc. De parca eu i l-am facut.
Pentru faza cu patura exista 112. Pentru faza cu copilul are dreptate – copilul trebuie protejat indiferent cine le sunt parintii. Te incurca, vorbeste cu ei si roaga-i frumos sa se mute DAR nu ii pune in pericol.
Dar daca le explic parintilor, iar ei nu inteleg, nu-i vina mea. Copilul, intr-adevar, n-are nicio vina.
Eu i-as fi spus sa-si miste cortu’ mai repede pana nu vin a 2-a oara, ca daca vin a 2-a oara, ii mut eu… cu ranga. :)