Urmăresc puţini, deci îmi tai craca de sub picioare

Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să fiu acuzat de faptul că nu urmăresc destule persoane pe Twitter (orice-ar fi însemnând destul).

„Păi ce, asta-i socializare? Urmăreşti doar 60 de oameni”. Da măi, asta numesc eu socializare. Twitterul poate fi obositor uneori, iar dacă ajungi să urmăreşti deja mii de oameni, nu ştiu cum reuşeşti tu să prinzi informaţia.

Makavelis mi-a demonstrat deja că şi 60 e mult. Eu am găsit un link interesant şi l-am trimis pe Twitter, asta la 2 săptămâni după ce el îl trimisese el. Asta ce-ar putea însemna? Că nu-i citesc eu tweet-urile, sau că s-a îngropat link-ul atât de repede în arhivă încât n-am apucat să-l văd?

Cu ce mă ajută pe mine dacă urmăresc 1000 de oameni? A, stai, socializez, nu? Mai multe minţi, au mai multe idei, deci pot vedea mai multe informaţii. În plus, dacă urmăresc mulţi, află un număr mai mare de persoane de mine, deci îmi creşte şi mie numărul de followeri. N-am nevoie, sincer. Nu vreau să primesc zeci de update-uri pe minut. Nu vreau să stau pe Twitter şi să nu citesc ce scriu alţii, pe motiv că sunt prea mulţi.

Prefer să am grupuleţul meu, iar dacă vreţi să mă urmăriţi aşa, bine. Dacă nu, la fel de bine.

P.S.: Asta nu înseamnă că o să rămân la 60 de followeri toată viaţa, dar trebuie să-mi arăţi mai întâi că meriţi să te urmăresc, pentru că n-am chef să mă joc de follow-unfollow cât e ziulica de lungă.

Tags:

10 Comments

  1. lavinia 3 iulie 2010
  2. Shmen 3 iulie 2010
  3. A.Dragos 3 iulie 2010
    • Cristian Florea 3 iulie 2010
  4. Zoly 3 iulie 2010
  5. Pyro 4 iulie 2010
  6. Danny 4 iulie 2010
  7. Bogdan Epureanu 5 iulie 2010
  8. Kriogen 5 iulie 2010
  9. Tudor 5 iulie 2010

Leave a Reply