După ce s-a asigurat că intersecţia este liberă, a traversat strada în fugă, pe culoarea roşie a semaforului. M-am uitat la el fără să schiţez niciun gest. De obicei reacţionez la chestii de genul ăsta, adică îmi trec prin minte tot felul de gânduri, cum că „vai, cum îşi riscă unii viaţa”, dar de data asta n-am reacţionat, nu ştiu de ce.
Am aşteptat să se facă verde şi am traversat şi eu. El era foarte, foarte departe acum, încă alergând. La un moment dat, după ce m-am mai deplasat puţin, l-am observat undeva în stânga mea.
Stătea pe gura unui canal în poziţie turcească şi cu mâinile încrucişate. Era un copil care nu avea mai mult de 10 ani, îmbrăcat sărăcăcios şi murdar şi cu o privire fulgerător de caldă. Se încălzea asemeni câinilor în timpul iernii, aşteptând ca aburul care ieşea prin orificiile capacului de canal să-l mai apere de frigul de afară.
Am trecut pe lângă el întrebându-mă ce-aş putea face eu ca să-l ajut. Probabil nimic. Am rămas totuşi cu o mâhnire în suflet şi a trebuit să mă descarc aici.
Astăzi e mult mai frig decât a fost ieri. Mă întreb unde s-a mai dus să se încălzească.
*photo via
Adevarul este ca nu poti sa faci nimic!
Poate ca a reusit sa gaseasca intrarea in canal si ai sa-l revezi la primavara.
Copiii astia, ai nimanui, n-ar putea sa fie acceptati la vreo casa de copii?
Tinere, Otelul joaca astazi la voi in oras. Nu mobilizezi bloggerii ca sa sustina campionii?????
Pff, habar nu aveam. Daca aflam mai devreme, ce bine-ar fi fost.
Da, e foarte trist ce se intampla. Ieri am vazut si eu un copil de vreo 9-10 ani, care trecea printre masinile care asteptau culoarea verde la semafor si se oprea la fiecare sa vada daca cineva ii da ceva. Mama l-a intrebat cine l-a pus sa cerseasca. A spus ca „mami si tati”. Mama i-a spus sa plece acasa dupa ce i-a dat cativa lei. L-am vazut alergand. Nu stiu daca a plecat acasa sau intr-un alt loc, tot la un semafor.
Nu cred ca a plecat acasa. De obicei parintii ii cearta si, mai rau, ii bat daca nu strang o anumita suma de bani intr-o zi
Da, din nefericire aşa e.
Am un articol început de multicel despre grija omului pentru câinii comunitari, cât de trişti sunt ei că unii se gândesc cum că într-o zi ar putea luaţi de pe stradă şi ucişi. În articol mă întrebam, mă întreb de fapt, oare de ce nimeni nu se interesează de oamenii străzii? De ce numai câinii au suflet şi oamenii care îngheaţă noaptea de frig nu?
Probabil pentru ca oamenii strazii pot munci ca sa-si castige traiul? Bineinteles, nu-i cazul copilului asta, dar in general zic
În Iaşi sunt destui copii ai străzii, cum şi unde să muncească ei…
Ceilalţi, da, ar putea, dar lumea e lovită de prejudecăţi, mulţi după ierni sub gerul de afară abia mai mişcă, dapăi să muncească fizic. În plus, mulţi se observă după comportament că mintea lor nu mai e limpede.
Și la urmă te întrebi: cu ce a greșit el? La vârsta aia nu ai ce să faci, decât să aștepți frigul și ploile să-ți formeze maturitatea, după care să începi să muncești.
Bine-ar fi sa ajunga sanatos pana la varsta la care sa inceapa sa munceasca