Vânt

vantDupă ce s-a asigurat că intersecţia este liberă, a traversat strada în fugă, pe culoarea roşie a semaforului. M-am uitat la el fără să schiţez niciun gest. De obicei reacţionez la chestii de genul ăsta, adică îmi trec prin minte tot felul de gânduri, cum că „vai, cum îşi riscă unii viaţa”, dar de data asta n-am reacţionat, nu ştiu de ce.

Am aşteptat să se facă verde şi am traversat şi eu. El era foarte, foarte departe acum, încă alergând. La un moment dat, după ce m-am mai deplasat puţin, l-am observat undeva în stânga mea.

Stătea pe gura unui canal în poziţie turcească şi cu mâinile încrucişate. Era un copil care nu avea mai mult de 10 ani, îmbrăcat sărăcăcios şi murdar şi cu o privire fulgerător de caldă. Se încălzea asemeni câinilor în timpul iernii, aşteptând ca aburul care ieşea prin orificiile capacului de canal să-l mai apere de frigul de afară.

Am trecut pe lângă el întrebându-mă ce-aş putea face eu ca să-l ajut. Probabil nimic. Am rămas totuşi cu o mâhnire în suflet şi a trebuit să mă descarc aici.

Astăzi e mult mai frig decât a fost ieri. Mă întreb unde s-a mai dus să se încălzească.

*photo via

Tags:
    1. VirtualKid sâmbătă, 12 noiembrie 2011, 11:26
      • Cristian Florea sâmbătă, 12 noiembrie 2011, 12:22
    2. VirtualKid sâmbătă, 12 noiembrie 2011, 11:27
      • Cristian Florea sâmbătă, 12 noiembrie 2011, 12:23
    3. Ruxandra sâmbătă, 12 noiembrie 2011, 12:19
      • Cristian Florea sâmbătă, 12 noiembrie 2011, 12:25
        • Ruxandra duminică, 13 noiembrie 2011, 14:22
    4. Pavel duminică, 13 noiembrie 2011, 20:37
      • Cristian Florea duminică, 13 noiembrie 2011, 21:22
        • Pavel duminică, 13 noiembrie 2011, 22:48
    5. Cimil Cosmin duminică, 13 noiembrie 2011, 22:22
      • Cristian Florea luni, 14 noiembrie 2011, 0:11

    Adaugă un comentariu