Viaţa ca o carte

Încă de când ne-a lăsat Dumnezeu să ne deşteptăm, am început să căutăm tot felul de asemănări ale vieţii noastre, să creem tot felul de obiecte dichisite ce ne reflectă rutina de zi cu zi şi, care, fără să ne dăm seama reprezintă într-u totul ceea ce numim noi „existenţă”.

Luând o carte şi examinând-o fără să o deschidem observăm marea asemănare dintre ea şi o persoană pe care deabia am cunoscut-o. Coperţile poate par mai mult sau mai puţin interesante, cum şi aspectul exterior al noului nostru prieten este la fel.

Deabia când o deschidem ne dăm seama ce vrea să reprezinte coperta. Ne dăm seama exact despre ce este vorba şi ce avem de invăţat din ea. Aşa şi cu persoanele. Deabia după ce le deschidem sufletul ne dăm seama dacă merită sau nu să îi „citim” în continuare.

Viaţa noastră se învârte în jurul unei cărţi. Fiecare dintre noi scrie una, involuntar. Fiecare lucru important din viaţa ta înseamnă un nou capitol în cartea-ţi existenţială cum şi fiecare zi pe care o petreci alături de cineva înseamnă un nou titlu al unei noi povestiri în capitolul pe care tocmai îl trăieşti.

Fie că recunoaştem sau nu, cărţile, privindu-le din ansamblu, sunt copia exactă sub formă de text a vieţii în care trăim. Cu bune şi rele, cu fraze care sună mai mult sau mai puţin genial, cu descrieri plictisitoare sau cu pagini greu de înţeles. La un moment dat, rămânem cu o singură idee despre carte cum şi cei care ne cunosc rămân cu un singur gând despre noi în momentul în care am dispărut din viaţa lor. Cartea se termină şi putem începe să citim alta, cum şi micile prietenii se termină şi trebuie să fim pregătiţi pentru alta. În urma tuturor cărţilor şi prieteniilor învăţăm să reţinem ceea ce ni se pare nouă cu adevarat important. În cele din urmă, putem reciti aceeaşi carte cum putem şi să reînflorim o prietenie de mult uitată.

Viaţa poate fi privită ca un cerc în jurul căruia ne plimbăm la nesfârşit. Câteodată ne mai îndreptăm către drumul ce ne scoate din rutină şi ajungem să ne învârtim în jurul altei astfel de linii ce se repetă până hotărâm să schimbăm direcţia.

Faceţi în aşa fel încât cartea voastră să fie cât mai palpitantă şi mai lungă astfel încât cercul să devină tot mai mare şi să nu ne ajungă anii de existenţă ca să ajungem de unde am plecat.

Gândiţi-vă la titlul care a scris pagina de ieri din cartea vieţii voastre şi spuneţi-mi cum sună.

Votează articolul pe blogoree.