Wake me up when september ends

Mi-e greu sa scriu. Nici nu stiu de ce am pus titlul ala. Nici nu stiu ce vreau sa scriu momentan.

Imi este foarte dor de vara, foarte dor de vacanta, de zilele insorite in care stateam si imi prajeam creierii in fata PC-ului dupa care, seara, ieseam cu skate-ul, de noptile in care nu faceam altceva decat sa stau cu cativa prieteni in barul de vis-a-vis si sa vorbim tot felul de chestii, de ploile calde dar cu picaturi mari din timpul verii, de mare, de plaja, de noptile petrecute la teatru, de skaterii mereu dornici sa ma invete ceva nou, de plimbarile pana la Peco apoi in crang cu masina lui Axy, mi-e dor de multe…

Ma uit cum vara a trecut atat de repede de parca pe mine m-a ocolit. De parca nu voia s-o „savurez” si eu ca toti ceilalti. Mi s-a parut prea putin.

Parca mai ieri dadeam teza nationala la mate si faceam tot posibilul sa aflu raspunsul si la ultimul exercitiu, parca mai ieri jucam carti cu fostii colegi in ora de religie, parca si acum aud rasul colorat al unor fosti colegi si replicile lor pe care daca le repet acum nu mai au niciun haz dar, care odata, ne faceau sa cadem de pe scaun de ras.

Mai vreau cateva seri in care, dupa o intreaga zi de skate ne reveneam cu o bere rece, mai vreau sa ma vad macar o data cum stau degeaba o zi intreaga fara sa am impresia ca timpul a fost pierdut.

Mi-e dor de ultima vacanta de vara. Mi-e dor de oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul ei si mi-e dor de lucrurile prin care am trecut atunci. Mi-e dor de copilele emo punk princess care voiau sa impresioneze „skaterii de la teatru” si treceau de cate 2-3 ori in 10 minute pe acolo fara sa stie ca pe noi nu ne interesa cat de emo, punk sau pricess sunt ele si ca nu ne pasa faptul ca o faceau special pentru noi.

Mi-e dor de melancolia primei zile de toamna si de bucuria primei zile de vacanta. Imi lipsesc saptamanile cu somn putin dar cu peripetii cat cuprinde.

Acum parca toata lumea urmeaza un program fix, acelasi program prost de care m-am saturat. Vad aceeasi oameni zilnic, oameni care fac aceeasi rutina stupida si care sunt mai mult sau mai putin plictisiti de viata asta parca neajunsa.

Vreau sa gust iar cafeaua amara de dimineata. Cafea ce-mi amintea faptul ca iar am pierdut o noapte si ca o s-o iau de la capat cat de curand. Vreau sa experimentez iar plimbarile prin parc cu cineva drag si vreau sa-l vad iar pe gardianul de la Primarie cum zice: „N-aveti ce cauta cu trotinetele astea aici. Plecati!” fara sa stie saracul faptul ca noi ne dadeam pe skateboard, ca este loc public si skate park-ul nu exista in Focsani. Vreau sa aud iar babele de la gara spunandu-mi: „Pleaca naibii cu zdranganeala aia de aici!” de parca ar fi parcul lu’ ma-sa si parca numai ea vine sa se relaxeze acolo. Mi-e dor de injuraturile comice ale lui Narcis si de felul cum stie sa te faca sa razi in timp ce te jigneste.

Vreau sa simt din nou atingerile calde ale unor persoane. Vreau sa aud iar sfaturile cu doua sensuri ale celor care tin mai mult sau mai putin la mine…

Vreau vara inapoi! 8->