WordPressCrobul

Salut, eu sunt WordPressCrobul. Pana nu demult, mi se zicea simplu, microbul. Umblam prin baie, pentru ca-mi placea acolo. Asteptam ca oamenii sa vina ca sa-i pot infesta atunci când se aşteptau mai puţin. Fraţii mei mă ajutau enorm în operaţiunile pe care le desfăşuram, pentru că eram foarte mulţi.

Viata mea era frumoasa şi plină de acţiuni, pentru ca eu şi ceilalţi 1231298392 de fraţi, eram cei mai mici si mai puternici răufacatori din intreaga galaxie. Acum ne-am schimbat numele, ne numim WordPressCrobi, pentru că atât a mai ramas din noi, o povestioara spusa pe bloguri. Suntem mai puţini acum şi acţionăm mult mai greu.

Domestos ne-a venit de hac, iar noi, prostuţi fiind, n-am căutat să ne apărăm, pentru că ne ştiam drept cei mai puternici. Acum e prea târziu, campania zeromicrobi ne seacă de puteri, iar în curând presimt că ne vom numi FoştiCrobi şi se va discuta despre noi aşa cum se discută despre dinozauri la şcoală.

Totuşi, să fac ceva, nu pot sta chiar aşa. Acum plec, trebuie să…

Explicaţii: Claudiu Ciobanu mi-a trimis o leapşă în care trebuie să arat lumii cât de importantă este igiena. Cea mai amuzantă şi interesantă povestire va fi premiată (vedeţi pe blogul lui Claudiu cu ce).

Eu m-am oprit, m-am rezumat la o introducere scurtă şi o mică parte din cuprins. Vă las pe voi să continuaţi, fie că o faceţi pe bloguri, sau prin comentarii la acest articol. Vreau să vă fac imaginaţia să zburde. Ca să fie mai interesant, putem continua fiecare cu câte-o frază, maxim două, iar următorul, continuă de unde a rămas cel de deasupra (asta dacă vă hotărâţi să continuaţi prin comentarii). Dacă vreţi, totuşi, să continuaţi povestea pe blogul vostru, întoarceţi-vă aici şi lăsaţi link spre articol (pe blogul vostru nu aveţi limite, scrieţi oricât şi începeţi povestea de unde vreţi).

Aşadar, să continuăm: „Totuşi, să fac ceva, nu pot sta chiar aşa. Acum plec, trebuie să…”

P.S.: Toţi cei care mă vor ajuta, vor fi nonimalizaţi într-un articol, cu link spre blogurile lor.