Am putea oare să percepem blogging-ul ca pe o ploaie de vară? Una care vine o dată la câteva zile, ţine puţin, apoi dispare. Uităm de ea ceva timp, apoi iar ne loveşte. Aşa se întâmplă cu unii bloggeri. Scriu azi, mai scriu peste câteva zile, peste două săptămâni şi tot aşa. Aş putea-o numi forţat „ploaie de vară”, că scriu numai când sunt loviţi de aşa-zisa inspiraţie, fără să încerce şi în alte zile să găsească ceva de scris.
Ca medicament, am putea gândi blogging-ul drept ceva foarte puternic, eventual un drog, care ţi se fixează în oase cu timpul. Niciodată nu vei fi dependent din prima săptămână. Un drg fără de care n-am putea pleca în lume. Înghiţim câte puţin cu fiecare articol pe care-l scriem, astfel ajungând să ne păstrăm pe linia de plutire. Drogul ăsta, la rândul lui, ne poate face dependenţi de mult mai multe chestii decât ne-am putea imagina. Dacă iniţial ne interesa doar ideea de a scrie un articol pe zi, acum numărăm şi comentariile, contorizăm vizitatorii şi urmărim şi refererii.
Cei din prima metodă scapă uşor dacă dacă vor să renunţe la ploaie (o umbrelă sau un acoperiş şi e de ajuns). Ceilalţi se chinuie şi nu reuşesc. Dacă primii pot sta departe de ploaie luni întregi, cei din a doua categorie caută internetul şi-n străfundul oceanului dacă e nevoie. Ei au nevoie de drog şi dacă pleacă un week-end la munte.
Tu din ce categorie faci parte şi de ce? Cât de dependent eşti de blogging? Ai putea pleca pentru câteva zile fără să te gândeşti deloc la blogul tău?
Asta e o întrebare destul de complicată. Nu m-am mai gândit de mult la ideea de dependeță pe care o creează blogging-ul.
Când scriam pe blogul personal a creat o oarecare dependență pe mine căci aveam momente în care mă opream din orice făceam și mă gândeam la subiecte de dezvoltat pe blog.
Acum, când scriu pe un blog nișat e altă treabă deși probabil se va întâmpla același fenomen, doar că de data asta mai greu.
Dar tu? Nu ai declarat cât de dependent ești tu!
eu sunt al naibii de dependent. eu sunt in stare sa fac un articol din orice chichita care se intampla, dar imi dau seama ca nu intereseaza pe nimeni si ma opresc. eu daca nu scriu zilnic ma simt prost, de parca as fi bolnav, asta pentru ca stiu ca idei nedezvoltate am, dar n-am ajuns eu sa le public.
cat despre blogurile nisate (cam si eu vreo doua), sunt ca o ploaie de vara in legatura cu ele
stiu n „bloggeri” care s-au apucat asa doar de trend sau din dorita de a face bani, au facut link exchange cu 100 de oameni, si apoi, dintr-o data, s-au lasat :)) )
astia-s ploaie de vara intr-o vara secetoasa :))
Eu acum 2 zile m-am intors dupa 3 saptamani in care nu am avut acces la Internet. A fost teribil. Scriam pe un caiet articole.
Deci da, din pacate sunt dependenta.
Nu oricine isi duce blogul in spate pe o perioada de timp mai mare de, sa zicem, un an, desi cred ca exagerez. Bloggingul nu este pentru oricine.
Cat despre cei care scriu mai rar, nu e nicio nenorocire. Conteaza ceea ce scrii. Este pacat sa scrii ceva de dragul de a scrie, ca sa iti faci pontajul.
E greu sa muncesti o perioada lunga la un blog si sa nu te gandesti la el in momentul in care esti plecat undeva. Eu unul incerc ca atunci cand plec sa scriu din timp articole si sa le programez, mi-e cel mai usor asa, insa tot ma gandesc la el. :)
e greu sa gasesti in fiecare zi articole si uite eu sunt unul care nu scriu in fiecare zi, dar imi iubesc mult blogul si imi place cea ce fac.
e greu la inceput, dar dupa aceea incepi sa gasesti cate-un articol din orice si sa fii mai pretentios in legatura cu ce publici pe blog. asa s-a intamplat la mine si stiu sigur ca nu-s singurul
Blogging-ul e ceva foarte serios, pe care e bine să pui cât mai mult accent.
Contează cum îl faci, contează să îl faci bine. :)
Cred ca eu ma aflu in prima categorie.Adaica,la inceput imi placea,scriam cate unul pe zi.Apoi,saptamana 2 saptamani…si asa am ajuns sa scriu un articol pe luna.Incerc sa ma gandesc la mai multe teme,dar cele mai multe le gsasesc la scoala,iar pana acsa,uit.
P.S.:Eu nu increc sa scriu despre orice site nou sau chestii dinastea.
daca le gasesti la scoala, de ce nu le notezi pe ceva? notezi o idee de la care sa pornesti, iar acasa dezvolti. eu asa fac. notez pe telefon de cele mai multe ori
De un obicei nu scapi usor. E bine sa fie totusi un echilibru si fara intervale impuse in minte. Totul sa fie natural si la nevoie.
Eu cred că nu de blogging devenim dependenți, ci de pasiunea pe care o putem exprima prin el și de nevoia de a o împărtăși. Un blog este mai cald și mai personal decât un cont de Facebook.
Cel puțin așa este în cazul meu.