
Ce-aş putea face eu cu pagina de Facebook?
De ce vreau eu să merg la Social Media Summer Camp
Întotdeauna societatea a avut tendinţa de a ne cataloga în funcţie de lucrurile pe care le deţinem, de talentele pe care le avem, sau de ideile pe care le promovăm. E ceva normal, probabil, dar cred că trebuie să avem şi momente în care să fim trataţi cu toţii la fel, să fim egali, chiar dacă societatea ne dictează altfel. Deşi societatea ne învaţă să categorisim oamenii, eu cred că numai prin sport putem învăţa să nu mai facem asta. Şi-am să vin cu câteva exemple, dacă-mi permiteţi.
Ezra Frech îl cheamă şi de la 4 ani a început să-i înveţe pe oameni câte ceva din cunoştinţele sale. Altfel spus, îi învaţă că dacă deţii o dizabilitate, nu înseamnă neapărat că eşti diferit. El s-a născut cu o malformaţie, în care piciorul stâng şi mână stângă erau diferite faţă de ale noastre. Doctorii au recomandat părinţilor ca la vârsta de 3 ani să îi facă o intervenţie medicală, astfel încât să-i poată instala o proteză în locul piciorului şi să poată merge.
Ezra adora jocul de baschet, iar faptul că avea posibilitatea să-l joace, aproape că-l făcea să uite de dizabilitatea lui. Se mai întreba din când în când de ce nu poate fi ca toţi ceilalţi, spunându-i mamei lui să-l roage pe Dumnezeu să-i ofere un picior, aşa cum au toţi copiii. Bineînţeles, acest lucru nu putea fi realizabil.
Mare iubitor al jocului de baschet, Ezra nu se uita niciodată la desene animate, ci revedea meciurile celor de la LA Lakers, fără să se plictisească vreodată. Idolul său era Pau Gasol, un jucător care a reuşit să-i aducă micuţului zâmbetul pe buze şi care l-a ajutat să-şi continuie povestea mult mai motivat.
Ezra a avut ocazia de a-l cunoaşte pe Pau, iar acest lucru i-a dat încrederea de care avea nevoie pentru a trece peste greutăţi. De-atunci, Ezra le explică tuturor oamenilor cu dizabilităţi că faptul că nu suntem toţi la fel ar putea fi un privilegiu.
Fără dragostea pentru sport şi fără şansa de a-şi cunoaşte idolul, Ezra probabil n-ar fi fost niciodată atât de motivat ca astăzi.
Un alt exemplu de copil care iubeşte sportul indiferent de problemele sale este Jason McElwain, care a fost diagnosticat cu autism la vâsta de 2 ani şi care şi-a dorit întotdeauna să joace în echipa de baschet a liceului. Din păcate, n-a avut niciodată loc acolo, datorită faptului că nu era atât de înalt încât să prindă prima echipă. Totuşi, antrenorul său a avut bunăvoinţa de a-l numi team manager, pentru a putea fi întotdeauna aproape de colegii săi.
La sfârşitul unui meci în care echipa liceului era pe cale să câştige, antrenorul său, Jim Johnoson, a hotărât să-i îndeplinească un vis, lăsându-l să joace în ultimele 4 minute ale meciului. Erau minutele de glorie ale lui J-Mac, aşa cum îl numeau colegii.
A avut o primă aruncare la coş pe care a ratat-o. A mai încercat o dată, a ratat din nou. Apoi, în sala de sport a liceului, în faţa a 900 de suporteri, Jason a prins acea perioadă a jocului în care un sportiv se transformă în „cel mai bun sportiv”. A înscris din a treia încercare. Şi din a patra. Şi din a cincea. Şi tot aşa. Altfel spus, în 4 minute a adus echipei sale 20 de puncte pe tabelă. 20 de puncte! Liceul său a câştigat cu un incredibil scor de 79 – 43. Deşi înainte de a intra el în joc, echipa Greece-Athena era declarată câştigătoare, cel mai scandat nume la sfârşitul meciului, era al lui Jason.
Şi-a împlinit visul: a jucat meciul la care a sperat tot timpul şi a făcut o figură frumoasă. Acest lucru i-a oferit puterea de a-şi continua drumul, iar astăzi Jason umblă prin toată America strângând bani întru ajutorarea persoanelor bolnave de autism.
De ce aceste două poveşti în articolul de faţă şi care e legătura cu titlul? Ei bine, sâmbătă, 23 iunie, de la ora 9:00, Dolce Sport, împreună cu echipa smartatletic şi GetFit, organizează ediţia a doua a proiectului „Mişcarea face bine”. Am încercat să vă arat în rândurile de mai sus că mişcarea nu face bine doar fizicului, ci şi psihicului. Altfel spus, am încercat să vă arat cum poate să schimbe sportul mentalităţi şi să încurajeze oamenii să meargă mai departe.
În sport toţi suntem egali, de aceea proiectul „Mişcarea face bine” li se adresează tuturor, indiferent de vârstă sau de condiţia fizică. Anul trecut, la prima ediţie, proiectul a strâns 10000 de iubitori de sport în jurul său, iar dacă nu mă credeţi, priviţi filmuleţul de mai jos.
Să nu uitaţi niciodată că doar practicând sport veţi putea înţelege toate efectele benefice ale sale. Nu o să înţelegeţi cum vă ajută sportul până când nu încercaţi să-l practicaţi.
4 Comments
Trebuie sa invatam de la cei dezabilitati si care au reusit, ca se poate, si sa nu ne mai lasam pe tanjeala, sa ne ambitionam…daca pana si ei pot, trebuie sa reusim si noi, nu?
Bineînţeles că putem reuşi. Trebuie doar să vrem.