Guest Post scris de Asaftei Dragoş (de-al cărui poze vă veţi îndrăgosti).
Fiecare dintre noi am auzit probabil de foarte multe ori sintagma „măcar am încercat”. De cele mai multe ori lucrurile funcţionează peprincipul „încercarea moarte n-are” terminându-se cu „măcar am încercat”.
Bazându-ne pe încercări ne limităm încă de la început orice posibilitate, orice avantaj, orice calitate de care dispunem. În momentul în care te hotărăşti să „incerci” şi nu să faci cu adevărat ceva totul devine o joacă, devine o provocare pe care nu eşti interesat să o duci până la capăt.
În ultimul timp aud din ce în ce mai multe persoane care profită de aceste „incercări”. Am ajuns la stadiul în care avem posibilitatea de a face totul exact ca într-un joc. Încercăm o dată, încercăm de două ori, iar daca nu merge suntem mulţumiti că am încercat.
Într-adevăr, decât să refuzi un lucru din start, este destul de ok să „încerci” să-l realizezi şi să-l duci până la capăt. De aici însă până la momentul în care te rezumi doar la sintagma „măcar am încercat” este foarte mult.
Este destul de greu sa treci peste sintagma „incerc” si sa ajungi la cea care spune „vreau”, „trebuie”, dar cu putina vointa vei reusi si binele il vei observa tot tu.
Astea-s lectii de optimism care sunt prea putin spuse ca sa le poata baga toata lumea in seama.
P.S.: Dragos, iti super multumesc pentru Guest Post
La mine nu prea merge cu asta. Daca nu pot termina ceva mai bine nu mai incerc…
dar de unde stii ca nu poti termina ceva, daca nici macar n-ai inceput?
Mai bine incercam, dar sa reusim. Cu vointa putem reusi orice.