Să ne dăm „aiere”

Urăsc momentele când vreau linişte şi nu mi se dă. Urăsc momentele când nu primesc ceea ce vreau de la viaţă, dar sunt conştient de faptul că dacă aş avea numai lucruri bune în faţă, nu m-aş mai numi om. Aş fi un robot care-şi urmează programul fără nicio restricţie. Dacă toţi am fi aşa, ne-am plictisi în casele noastre mici alături de prietenii noştri roboţi şi de familiile noastre ce funcţionează tot pe circuite ca şi noi.

Ni s-ar termina bateria foarte repede, vom ajunge la sfârşitul vieţii mai devreme decât ajunge un om în ziua de astăzi. Locul ne-ar fi luat de un „prieten” mai performant care nu face altceva decât să-şi urmeze programul ca şi noi. Când lui i se termină bateriile, vine altul cu o tehnologie şi mai avansata.

Tehnologia avansează din ce în ce mai mult iar odată cu trecerea timpului, viaţa devine tot mai puţin importantă pentru populaţie. Pentru noi vor conta doar banii, faima şi lucrurile aduse în plus ştiinţei, fizicii şi erei calculatoarelor. Vom crea roboţi, îi vom întreţine, îi vom dezvolta, iar în cele din urmă le vom lua locul.

Oare vom ajunge vreodată să fim conduşi de roboţi? Sau … lumea să fie condusă de roboţi, iar omul să fie pur şi simplu o specie de vieţuitoare ce ocupă Planeta (cum sunt animalele în zilele noastre)? Oare din cea mai importantă specie de pe Terra vom ajunge o serie de cârpe de unică folosinţă pentru creaţiile noastre?

9 Comments

  1. Alexander 26 martie 2009
  2. MagicRock 26 martie 2009
  3. Yoko 26 martie 2009
  4. Cristian Florea 26 martie 2009
    • Andrei 1 noiembrie 2009
  5. redandblue 26 martie 2009
  6. Crok 26 martie 2009
  7. Daniel 26 martie 2009
  8. Andrei 1 noiembrie 2009

Leave a Reply