Tu ce-ai scrie pe un tricou cu care îţi ceri scuze că ai petrecut prea mult?

Am fost provocat de IQads şi B52 să-mi cer scuze. Pentru că B52 a împlinit la sfârşitul anului trecut 10 ani de la înfiinţare şi pentru că e un club cunoscut pentru faptul cine intră acolo nu iese până dimineaţă, s-au gândit să facă o competiţie de tricouri. Adică e un concurs pentru cei care ori nu s-au trezit la timp, ori au fost ca nişte legume mergătoare a doua zi şi nu se putea lucra cu ei. Ei, cei care au dezamăgit pentru că au avut prea mult chef de distracţie cu o noapte înainte, se pot înscrie aici cu idei de tricouri şi pot câştiga bani şi faimă (premiul cel mare e de 800 €, iar creaţia câştigătorului va deveni tricoul oficial B52).

Aşa cum ziceam, am fost şi eu provocat să povestesc o întâmplare în urma căreia să trebuiască să-mi cer scuze.

Povestea începe anul trecut, când împreună cu doi prieteni am hotărât să mergem la unul dintre noi acasă ca să pierdem vremea, să deschidem nişte beri şi să discutăm #cabăieţii, că şi-aşa nu ne mai văzusem de mult. Astrele au făcut în aşa fel încât să ne mai întâlnim cu un prieten care a doua zi avea examen la ceva matematici complicate (să zicem că-l cheamă Mihail. Nu-i spun numele real pentru că n-aş vrea să citească cei care ne cunosc pe amândoi povestea asta şi să-şi dea seama de gravitatea problemei :))). Mihail ne-a urat succes la distracţie, iar noi, în loc să-i urăm succes la învăţat, l-am ispitit să vină cu noi. Bineînţeles că nu s-a lăsat convins. Şi bineînţeles că nici noi nu ne-am lăsat refuzaţi. Şi am tot insistat şi noi şi el până când, în momentul în care credeam că-l pierdem de tot, a acceptat.

Matinal din fire, i-am promis că-l trezesc eu ca să meargă la examen, indiferent de ce-o să se întâmple în seara aia. Examenul avea să aibă loc pe la 8 dimineaţa, deci ori nu dormeam deloc şi-l trezeam pe Mihail, ori dormeam vreo 2 – 3 ore, îl trezeam, apoi mă culcam la loc.

Eu niciodată n-am avut probleme cu trezitul. Mereu am sărit din pat ca ars atunci când am auzit alarma. Nu ştiu cum e să apăs pe butonul de Snooze, pentru că nu l-am apăsat niciodată.

Doar că în acea dimineaţă, nu ştiu cum s-a întâmplat, dar distracţia noastră s-a prelungit până pe la 6 şi ceva dimineaţa (că a lui Mihail s-a terminat pe la vreo 3, dacă-mi amintesc eu bine). Aveam două soluţii (şi niciodată nu mi-a plăcut să aleg la faze de genul ăsta): puteam să mai stăm vreo jumătate de oră treji şi apoi să-l trezim pe Mihail sau puteam să dormim şi noi vreo jumătate de oră, apoi să ne trezim, să-l anunţăm de examen şi să ne culcăm la loc. Bineînţeles, eram atât de obosiţi încât am considerat că-i mai benefic pentru sănătoatea noastră să dormim în jumătatea aia de oră.

Planul era unul foarte bun, până când a venit partea cu trezitul, când nimeni nu şi-a auzit telefonul sunând. Pe la 8:05 m-am trezit eu, fără ajutorul telefonului (cred că-l oprisem în somn sau ceva de genul). Văzând că-i trecut de 8, a urmat a doua dilemă a dimineţii: îl trezim pe Mihail să-i spunem că a ratat examenul sau îl lăsăm să se odihnească măcar cum trebuie?

Am ales prima variantă şi bine am făcut, pentru că n-am să uit niciodată faţa lui în momentul în care a aflat că a început deja examenul în timp ce el dormea. :))) N-am apucat niciodată să-i cer scuze, aşa că o fac acum, cu acest tricou:

Iar dacă vrei şi tu să te înscrii în competiţie, aici găseşti detaliile de care ai nevoie.