De unde ruşinea asta de a căsca şi a tuşi?

cascatAţi încercat vreodată să urmăriţi un om căruia îi vine să caşte sau să tuşească într-un loc unde sunt mai multe persoane prezente? Nu e nimic formal, ci doar o întâlnire ca între… cunoştinţe. Nu pot zice prieteni.

Probabil vi s-a părut tare amuzant, sau cel puţin ciudat, că unii încearcă să se abţină din a face lucrurile astea. Eu nu prea înţeleg fenomenul, serios.

Înţeleg, într-un cadru formal, poate nu vrei să faci gălăgie şi să atragi atenţie asupra ta, sau nu vrei să aibă oamenii impresia că te plictiseşti acolo, dar dacă atmosfera trebuie să fie una relaxată, de ce să te abţii de la face ceva ce nu prea poate fi controlat?

P.S.: E un deliciu să cauţi „căscat” pe Google Images. Nu poţi să stai mai mult de 30 de secunde fără să începi şi tu să caşti. Nu mai spun că acum numai cât mă gândesc îmi vine să fac asta.

*P.S.-ul a generat cel puţin 3 căscaturi. :))

Cristian Florea
Cristian Florea

🥇 Best Tech Influencer @ Romanian Influencer Awards 2024
🎥 Vlogger pasionat de gadgeturi și tehnologii noi
✅ 15+ ani de experiență în mediul digital

Articole: 4159

16 comentarii

  1. Trebuie sa recunoscut ca si eu am cascat cand am citit articolul! :)) Da, sunt de acord, nu e o rusine sa casti sau sa stranuti. Unii considera cascatul un semn ca somnul se apropie, dar, in realitate, prin actiunea de a casca nu faci nimic altceva decat sa iti oxigenezi creierul si astfel sa ramai trez! :P Cat priveste stranutatul, nu prea e bine sa te abtii, ca risti chiar sa dai coltu’!

    • Eu am cascat chiar si cand ti-am citit comentariul, ca iar mi-am amintit de pozele de pe Google :)) Si da, am citit si eu ca nu-i bine sa te abtii de la stranut.

  2. Eu acum m-am trezit. Cum ti-am citit articolul am scos vreo 2 cascaturi din mine. E ceva psihic? Ne lucrezi la subconstient? :))

  3. Este pentru că aceştia au o frică de ce interpretare îi va da interlocutorului/-ilor. Tot acelea sunt şi persoanele care consideră tot o aluzie. Chestia asta se cheamă fobie socială, şi include şi ale temeri, ca cea de a fi privit. Dar în cele mai multe cazuri este, de fapt, o personalitate evitantă.
    Asta aşa, să nu zici că-mi place psihologia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *