A poem without an end

A trecut un an de când tastele mele au început să acceseze floreacristian.ro în loc de grimcris.com. Acum fix un an, timid, dar foarte sigur pe mine, am făcut public noul meu domeniu şi noul aşa-zis brand. În acest an s-au întâmplat o grămadă de chestii de care eu sunt foarte mândru şi care, cu bune şi cu rele, m-au adus unde sunt acum. Pe cele mai multe dintre ele probabil le-aţi citit în retrospectivă, iar pe celelalte am să le mai păstrez în memoria mea o perioadă.

Scopul acestui articol este de a vă mulţumi tuturor celor care aţi accesat cel puţin o dată acest blog în decursul acestui an. Am mai zis-o şi o s-o mai zic de câte ori va mai fi nevoie: un blog fără susţinători e doar un fişier notepad uitat prin calculator. Dacă nu-l citeşte nimeni, nu are aproape nicio valoare.

Altfel spus, fără voi, blogul ăsta ar fi fost ca un oraş părăsit, pe care un singur om încearcă să-l repopuleze.

Sper ca articolele mele să se îmbunătăţească pe zi ce trece, iar voi să vă simţiţi din ce în ce mai bine aici.

Fără s-o mai lungesc prea mult, vă rog să mă trageţi de mânecă de câte ori greşesc, fără niciun fel de ruşine şi fără niciun fel de supărare, pentru că vreau ca la aniversarea a doi ani de floreacristian.ro, contribuţia voastră în dezvoltarea mea şi repararea greşelilor să se vadă.

P.S.: Just for the record, pe 22 august se împlinesc 4 ani de la primul articol pe acest blog. Aproape că nu-mi vine să cred cât de rapid a trecut timpul.

P.P.S.: Titlul aparţine trupei byron.