De Sărbători mi-am permis să-mi iau o vacanţă mai lungă cu vreo săptămână şi nici nu îmi făcusem bagajele ca să plec din Focşani, că-mi zice Simona că vrea să-mi ia un interviu video.
Tot ce-am înţeles de la ea atunci (în timp ce verificam la ce oră ar trebui să fiu în Bucureşti) a fost că e implicată într-un proiect în care trebuie să facă o serie de interviuri video şi că ea şi echipa ei vor să testeze echipamentele cu care filmează şi skillurile lor de editare pe mine. Adică eu să fiu primul intervievat, cum ar veni.
Am acceptat, bineînţeles, pentru că se puteau întâmpla doar două lucruri: să iasă prost sau să iasă bine. Din fericire, a ieşit bine. Cel puţin din punctul meu de vedere.
Proiectul lor video continuă, dar mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă despre el înainte să-l lanseze oficial (lucru care se va întâmpla peste câteva luni) îmi vor pune otravă în bere. Cum nu-mi place ca cineva să-mi pună ceva în bere, am hotărât să nu suflu nicio vorbă. Totuşi, i-am rugat să-mi dea clipul ca să-l urc pe canalul meu de YouTube. Măcar atâta lucru merit şi eu. :))
Acum nu ştiu dacă mi se pare că a ieşit foarte bine pentru că-s eu entuziasmat sau clipul chiar e bun.
A ieșit super bine interviul, Cristi! Și știi de ce? Pentru că la fel cum faci tot timpul, și pe blog, și pe facebook, ai reușit și prin acest interviu video să inspiri oameni
Mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase. Mă bucur că-ţi place şi mai ales că reuşesc să inspir oameni.
Da’ n-ai observat ca daca vorbesti mai mult despre chestiile pozitive din trafic, cele negative sunt mai rare?
Mai rare nu ştiu dacă sunt, dar sunt mai insesizabile, că nu-mi dau seama când se întâmplă şi, mai mult decât atât, le uit repede.