Fotoreportaj de pe o navă cu pânze

Am avut norocul să cunosc aventura aşa cum o văzusem numai în filmele şi desenele animate cu piraţi. Am urcat la bordul unei nave cu pânze şi am navigat vreo 10 ore. Am mâncat împreună cu echipajul, am dormit pe navă şi am întrebat cât de multe am putut în legătură cu domeniul. Când am ajuns acasă, am văzut că am peste 120 de poze din toată experienţa asta. M-am mirat, că nu-mi amintesc să fi stat în mod special să pozez. Ştiu doar că am surprins câte ceva când am simţit nevoia. Eh, se pare că am cam simţit nevoia. :))

Să începem, aşadar, cu ceea ce ar trebui să fie un prim fotoreportaj pe acest blog. Nu ştiu cât de bine o să-mi iasă, dar poze sigur vor fi. :D

Am plecat la 5:30 dimineaţa de la Hotel Vega către Dana Militară a Portului din Constanţa, după ce cu o noapte înainte am scris diverse lucruri pe internet până la 3 dimineaţa. Obosit nu eram, că trebuia să înceapă aventura.

Nava pe care am navigat eu şi Vlad se numeşte Adornate. În drumul nostru spre Varna ne-a însoţit şi bricul Mircea, o navă mult mai mare decât Adornate, intrată în 1939 în serviciu Marinei Militare româneşti, folosită pentru a pregăti tinerii studenţi de la „Academia Navală Mircea cel Bătrân”. Fiind urcat la bordul lui Adornate şi avându-l pe Mircea pe lângă mine, era de aşteptat să-l pozez mai mult pe Mircea. :))

După ce am urcat la bordul lui Adornate şi am făcut cunoştinţă cu echipajul, i-am lăsat pe băieţi să-şi facă treaba: unii spălau puntea şi ştergeau nava de picăturile de ploaie (sau rouă, că nu ştiu sigur dacă a plouat sau nu), alţii mutau mesele şi scaunele, cineva punea de cafea, bucătarul pregătea micul dejun, iar eu şi Vlad ne tot învârteam de colo-colo şi publicam poze pe Facebook.

Apoi a urmat festivitatea în care ne luam la revedere de la ţărmul românesc. Toţi oamenii de la bordul lui Mircea erau îmbrăcaţi în straie milităreşti şi urmau ordinele comandantului cu stricteţe, în timp ce pe Adornate era atmosfera mult mai plăcută şi mai relaxantă. Toţi membrii echipajului aveau echipament, dar era unul lejer, sportiv.

Eu şi Vlad am primit câte-o geacă roşie şi câte-o şapcă pe tot parcursul drumului ca să nu facem notă discordantă şi să urâţim imaginea de ansamblu a echipajului. În plus, oamenii chiar ne-au considerat de-ai lor, iar îmbrăcămintea arăta că ne şi iau în serios.

După festivitate, când mamele studenţilor de pe Mircea (că v-am spus că e o navă de tip şcoală) au vărsat şi ultimele lacrimi pentru că fii şi fiicele lor de 19 ani pleacă în prima aventură pe mare, după ce televiziunile au luat toate interviurile posibile, ne-am depărtat de ţărm şi am început să ridicăm pânzele (nu noi, că nu ne pricepeam, ci membrii echipajului :))).

Am şi instagramat un clip, dacă tot se ridicau pânzele.

N-a trecut mult timp şi Mircea ne-a şi întrecut. Era o navă mai mare şi mai puternică, dar avea un comandant de treabă care s-a gândit totuşi să ne aştepte, adică să nu se depărteze prea tare.

După ce telefonul meu nu mai era în stare să mai facă poze decente cu Mircea, m-am apucat de pozat diverse lucruri la bordul navei noastre. Observaţi, vă rog, cât de artistice sunt unele dintre ele. Atât de artistice că nici eu nu ştiu ce voiam de fapt să scot în evidenţă.

Apoi a venit un elicopter cu nişte cameramani ca să ne filmeze puţin. Ştiam dinainte să părăsim portul c-o să vină şi chiar m-am bucurat, că am vrut să-mi fac şi eu un selfie cu elicopterul. Lucru care (ghici ce?) mi-a şi ieşit.

După ce-a plecat elicopterul, am mai pozat-o pe Mircea de două ori, am făcut o poză cu norii, apoi m-am dus jos să pozez uşa camerei, priveliştea pe care o am când mă uit pe geam şi alte ceasuri şi lucruri pe care le înţeleg mai mult sau mai puţin.

Ne-am mai fâţâit puţin la bord, apoi am filmat acest selfie-movie care a făcut furori pe internet.

Spre sfârşitul filmului Vlad mă chemase să facem un fel de poze pe care să le scoatem ulterior din clip. Nu le-am mai scos, după cum probabil ai văzut deja.

Între timp a început soarele să apună, moment în care latura mea artistică de neînţeles s-a activat din nou.

Apoi am primit pozele care ni se făcuseră din elicopter.

Am purtat această discuţie extrem de educativă pentru mine.

Şi înainte să apuc să-mi dau seama, am observat că ne apropiem de Varna, când la bordul nostru a urcat un bulgar, care a devenit automat pilotul navei, pentru că ne îndruma pe unde trebuie să mergem ca să parcăm nava. Când a urcat bulgarul la bord, echipajul a ridicat şi un steag, care indica fix asta, că există un pilot la noi la bord şi că nu mergem în port neîndrumaţi.

După ce ne-am mai apropiat puţin de ţărm, a venit şi-o şalupă (o s-o vezi într-o poză) care tot la fel, ne coordona cumva.

Mi-a plăcut că la intrarea în port toată lumea ne făcea cu mâna, în semn de bun venit. Bineînţeles, le-am făcut şi noi cu mâna înapoi (că doar suntem oameni politicoşi). :))

Tot seara am primit şi clipul filmat din elicopter. O să vezi în clip că-s o grămadă de oameni urcaţi pe catarg. Mircea nu poate întinde pânzele fără să aibă la bord 130 de persoane şi abia după ce-i vezi pe toţi cocoţaţi acolo îţi dai seama că nu-i atât de uşor ce fac ei.

Iar dimineaţă ne-au claxonat şi ne-au salutat cei de pe nava Akela, care participă în concurs, dar la o clasă inferioară faţă de Mircea şi Adornate. Şi după ce le-am făcut cu mâna înapoi, am plecat să mai vizităm şi să mai pozăm câteva nave, dar mai ales pe Mircea, că dacă tot am pozat-o atât din exterior, merita atenţie şi în interior.

Contextul plecării mele pe navă e destul de simplu de explicat: se face o competiţie între navele cu pânze din întreaga lume pe Marea Neagră. Competiţia a început la Varna pe 3 mai, iar navele româneşti au trebuit să navigheze până acolo ca să poată lua startul. Eu şi Vlad am fost numiţi bloggeri oficiali ai acestei expediţii.

Chiar în acest moment, navele româneşti se întrec pe Marea Neagră cu toate celelalte. Pe 24 mai va fi finalul competiţiei, care presupune ca toate navele înscrise să se oprească în Portul din Constanţa. Da, suntem foarte norocoşi că finalul e la noi în ţară şi ar trebui să profităm de lucrul ăsta. De pe 24 până pe 27 mai, toate navele (14 la număr) se află în Portul din Constanţa şi pot fi vizitate gratuit de oricine trece pe-acolo.

Dacă ai ocazia să le vizitezi, e bine s-o faci, că nu avem de unde şti când se va mai face o competiţie de acest gen pe Marea Neagră (în următorii 4 ani sigur nu).

Eu o să fiu în Constanţa şi în perioada 24 – 27 mai, deci dacă treci pe-acolo, poate bem o bere.

Apropo, mai multe detalii despre Mircea găseşti aici, despre Adornate poţi citi aici, iar atracţia principală din Constanţă sigur va fi Sedov, cea mai mare navă cu pânze din lume, lungă de 117,5 metri.