Aşa cum spunea şi Deniro în filmul „Once upon a time in America”, la un moment dat, în viaţă, nu ne mai rămân decât amintirile şi poate pielea se zbârceşte, verigheta se pierde şi nu mai rămânem decât cu un colţ de memorie, undeva, dacă îl mai avem şi pe acela.
Era 15 septembrie 2000, anul în care nişte tipi s-au trezit să spună la TV cum că vom suporta un cutremur mult mai puternic decât cel din ’77. E 2009 şi n-am simţit nimic încă, dar, mic fiind, am început cu puţină teamă tot ce putea însemna acţiune începută în anul 2000.
Un tip scund, emoţionat, purtând pantaloni de stofă, cămaşă albă şi cravată verde închis se îndrepta cu un buchet de flori de două ori mai mare decât el spre şcoală. Eram în clasa întâi, prima zi de şcoală. Mă uitam uimit în curtea şcolii crezând că voi recunoaşte pe cineva. N-a fost să fie.
Doamna învăţătoare ne-a chemat pe toţi în noua şi foarte luminata noastră sală de clasă, moment în care am ajuns la concluzia că toţi colegii îmi erau la fel de străini ca şi femeia care avea să ne educe timp de patru ani. Eram timid, tăcut şi încercam să dau cât mai bine în faţa părinţilor dar, totodată, să nu ies o iotă în evidenţă.
Ea s-a aşezat undeva în spatele meu, o chema Diana. Avea părul împletit într-o coadă şcolărească, era îmbrăcată în uniforma aceea albastră în carouri şi încă mă mir cum de a avut curajul să se prezinte. Mi-am spus şi eu sfios numele, timp în care am încercat să întind mâna spre ea în semn de „Nice to meet you”, după care am zbughit-o undeva departe, mi-era teamă de ea şi voiam acasă.
În cele din urmă a fost prima mea colegă de bancă, singura cu care am discutat pe parcursul clasei I şi singura colegă a cărei imagine mi-a rămas întipărită în minte încă de atunci. Era foarte talentată la desen şi le cunoştea pe tipele de la clasa a VIII-a, lucru care m-a fascinat atunci. Parcă şi acum o văd dându-şi părul peste ureche spunându-mi că vrea părerea mea sinceră despre noul său desen care nu era nimic altceva decât o tipă cu fustă scurtă şi tricou peste buric.
Toate desenele ei îmi păreau la fel, dar de fiecare dată îi spuneam că ultimul e mai minunat decât celelalte şi că e pe drumul cel bun. Încercam să par uimit spunându-i: „Tu ai desenat asta? Wow!” când, de fapt, în mintea mea mă întrebam cum de poate face toate tipele alea să arate la fel. Mie asta mi se părea o artă.
În clasa a doua am avut nenorocul să nu mai fie colega mea de clasă. Din câte am înţeles plecase în Italia cu familia sa, stabilindu-se acolo. De atunci n-am mai auzit de ea şi de talentul ei la desen.
Un lucru îl ştiu sigur: îmi spunea că atunci când voi fi mare voi vedea desenele ei la o galerie mare şi-mi voi aminti de prima mea colegă de bancă. Încă nu sunt mare, încă n-am văzut desenele ei la nicio galerie (de fapt, n-am vizitat nicio galerie din care să reţin ceva) dar uite că mi-am amintit de ea.
Dacă o văd pe stradă cred c-o recunosc, dar sunt grele şanse ca numele ei scris pe un tablou să-mi amintească cine e. Nu-i mai ştiu decât prenumele.
Voi cu ce vă mândriţi din primii ani de şcoală?
Din primii mei ani de scoala…Ma mandresc cu articolul din clasa a III-a in revista scolii. Si cu petrecerile la care mergeam, unde mi se parea ca simplul fapt ca ascultam 3 Sud-est si ca mancam tort era foarte distractiv. Si cu faptul ca mie mi-a placut de o fata pe care tu o cunosti :))
.-= Ultimul articol al lui Sixx – 5 minute de ură =-.
in clasa a III-a ti-a placut o fata pe care eu o cunosc? Am impresia ca ma cam lasa memoria
Ce frumos ai scris-o. Mie din clasa I pana in IV mi-a placut tot de o fata. :))
.-= Ultimul articol al lui Easy – Ho, Ho, Ho =-.
man, pe mine m-a impresionat povestea :-S
sa fiu sincera :-s
Diana aia… mi se pare… fascinneeeee…!
<3
.-= Ultimul articol al lui Alle – Toată lumea este liberă =-.
asa mi se parea si mie atunci 8-> acum, nu mai stiu nimic de ea :-<
Intereseaza-te putin, cauta la sursa, probabil are net! Si vei vedea miracole! Si eu am o colega care a plecat in italia tot prin clasa I sau a II, si acum o am in lista de vreo jumate de an ;))
.-= Ultimul articol al lui PanTeraS – Mi-a murit boxa! =-.
e prea mare efortul. nu stiu daca merita sa-mi dau interesul
Chiar frumos scris, mi-ai adus aminte de generala. Din fericire sunt la liceu caci anii petrecuti de mine 5-8 au fost aiurea. Oricum din 1-4 imi amintesc ca ma uitam fascinat la unu de clasa a 6-a sau a 7-a care era de 3 ori mai mare ca mine, ma intrebam ce o fi mancat de a crescut atat si daca voi fi si eu vreodata la fel. :)
.-= Ultimul articol al lui Spike – Sâmbătă, la şcoală =-.
In prima zi de scoala am avut o narcisa galbena pe masa. Am desenat un desen, pe care l-am primit apoi inapoi de la invatatoare, 8 ani mai tarziu.
Si am fost amuzat de faptul ca unul dintre vecinii mei a inceput sa planga a pentru ca nu statea cu mine in banca (ma simteam cool). Imi aduc aminte si de prima tema nefacuta, si de primul 4. [Da, am luat un 4 in clasa a doua..lol] Nici nu stiu, acum se dau note in primara sau sunt to calificative?:d
.-= Ultimul articol al lui Marius – Viitor. =-.
acum se dau calificative, nu se mai poate lua 4 in clasele primare
Ma mandresc cu vointa care o aveam si o am pentru scoala , si pentru asa-zisa iubirea care am avut-o fata de o colega , care o am si acum in clasa. Acum suntem doar foarte buni prieteni.
.-= Ultimul articol al lui XtincT – Suntem români nu ? =-.
asa spun toti. stiu eu ca, de fapt, in sufletul tau inca iti mai place de ea :-:
poate ca ai putina dreptate :))
.-= Ultimul articol al lui XtincT – Timpul trece… =-.
putin mai mult :>
.-= Ultimul articol al lui Marius. – Muzica de azi =-.
Sincer nu prea imi aduc multe aminte din anii de scoala primara. Imi aduc aminte ca faceam tot soiul de prostii si de asta luam tot timpul premiul 3 cu toate ca eram mai buni ca altii.
.-= Ultimul articol al lui Dexter – 30 de invitatii Google Wave =-.
Eu imi aduc aminte cum il fugaream pe colegul meu Adi ca sa-l pup pe obraz :) Si imi aduc aminte de doamna invatatoare si apoi de domnul invatator. De fapt, imi aduc aminte de foarte multe lucruri: unele parca abia s-au intamplat.
Tot ce imi amintesc primii ani de scoala, este ca eram cel mai inalt de pe acolo si nimeni nu avea tupeu sa se ia de mine :D
deci nimic interesant sau iesit din tipare?
Hmmm, s-a intamplat acum mult timp, chiar daca asi fi facut pe mine, tot nu mi-asi aduce aminte…
Veam o colega de banca, inca din cala I. Lia. Ii cantam in timpul orelor pana venea invatatoarea sa ma faca sa tac :)) Acuma ne intalnim destul de rar, e maritata, fericita si mamica. Dar a ramas la fel de frumusica si acum…
.-= Ultimul articol al lui Neamtu’ – Reclama e sufletul comertului, bre! =-.
Am fost primul din clasa caruia i s-au dat manualele, ca m-am asezat in prima banca de la geam.:>
Aveam 6 ani:D
:)>- nota 10 pentru cum scrii… la dracu cu zoso si altii ca el:)
.-= Ultimul articol al lui Yeti – Pregateste-te de aventura Yeti, la Brady! =-.
tin minte ca ascultand minute in sir ce vorbea invatatoarea in fata clasei in prima zi de scoala si cu parintii in spatele nostru, am intrebat deodata: si cand vine doamna invatatoare?
Mai tarziu invatatoarea avea sa se dovedeasca un tartor egoist preocupata doar de reputatia ei in scoala.
.-= Ultimul articol al lui Alexander – Fashion fuckin’ fail =-.
Sunt groabiana dar.. articolul asta e cam cheesy . Urmeaza sa scrii in articolul urmator ‘ Daca citesti asta…contacteaza-ma’ . :| .
Scuze , dar asta e parerea mea .
.-= Ultimul articol al lui Phera . – Temeri . =-.
Imi aduc aminte ca nu vorbeam cu invatoarea pana prin clasa a III-a :)). Acum toti profesorii zic ca vorbesc prea mult :( .
.-= Ultimul articol al lui Marius. – Muzica de azi =-.
Pana in clasa a 4 imi era ceva rusine de fete.Dar aceasta rusine sa dus cand am inceput sa vorbesc cu colegele din clasa si sa am cateva prietene :d
E cam offpost ce voi spune eu, dar daca tot ai pronuntat de Robert De Niro, vreau sa-ti recomand doua filme faine cu actorul: Analyze This si Analyze That, filme pe care le-am vazut ieri. Ma gandesc ca nu le-ai vazut, doar ma gandesc.
.-= Ultimul articol al lui Tzukune – Un om mare =-.
chiar nu le-am vazut. merci! am sa le caut
Am trecut prin acelasi lucru, eram foarte speriat si ma uitam stanga – dreapta. Acum e mai bine, ba chiar foarte :P
.-= Ultimul articol al lui skykery – John a.k.a spaima piticilor =-.
Cat de frumos ar fi sa va vedeti cativa ani mai tarziu si sa-i povestesti despre asta :D
.-= Ultimul articol al lui thorski – Galeata prezidentiala =-.
cine stie? poate chiar ne vom intalni :D
La surprize-surprize e searaaa taaa… Nu mai asteptaaaa! Este sansa taaaaaa!
„Aşa cum spunea şi Deniro în filmul „Once upon a time in America”, la un moment dat, în viaţă, nu ne mai rămân decât amintirile şi poate pielea se zbârceşte, verigheta se pierde şi nu mai rămânem decât cu un colţ de memorie, undeva, dacă îl mai avem şi pe acela.”
Cuvintele lui tudor chirila inainte de a canta piesa Ana. Exact asa spune, de acolo le-ai luat si tu ? :D
@Claudiu, da, de acolo. mi se pare un mod genial de a prezenta o melodie intr-un concurs
De acord :)
Tot timpul l-am admirat pe Tudor.
@Claudiu, si eu. imi place toata muzica lui. si nu numai
Sunt un cititor fiedl al blogului sau.