Că aşa-i la noi

Se face că în faţa blocului am un magazinaş. Un market cu pretenţii de SuperMarket. Eu îi spun magazinaş, că sună mai plăcut.

Prăvălia asta mai de oraş de care vă spuneam şi-a făcut unele amenajări în faţă, ca să fie totul mai frumos si mai practic pentru clienţi. Patronii au plătit şi-au pus, printre altele, două coşuleţe de gunoi, fix lângă intrarea în magazin, de golirea cărora se ocupă personalul marketului. Un angajat al magazinului iese în fiecare zi, goleşte coşurile, apoi pune câte-un săculeţ nou pentru a le fi mai uşor să le golească data următoare.

Astăzi, un nene dubios s-a nimerit să treacă pe-acolo la câteva minute după ce băiatu’ a schimbat sacul la coşul de gunoi. Fiind pe o biciletă în portbagajul căreia avea vreo 3 bidoane de vin, s-a gândit că ar fi frumos din partea lui să ascundă băutura într-o punguţă, ca să nu vadă toată lumea cum umblă el pe stradă.

A parcat bicileta şi, după ce s-a asigurat că nimeni nu aruncase nimic în sacul respectiv, l-a luat, şi-a pus liniştit sticlele în săculeţ, apoi a plecat agale, fără să se uite înapoi. Toată acţiunea s-a întâmplat în faţa magazinului, dar nu l-a observat prea multă lume.

Ce trebuie să concluzionăm de-aici?
1. Că România este într-o criză atât de puternică, încât oamenii ajung să fure sacii de gunoi ca să nu dea 50 de bani pe o sacoşă.
2. Că inventivitatea umană poate izvorî de unde te aştepţi mai puţin.

Dacă oamenii mai în vârstă ar trebui să ne înveţe pe noi să nu furăm şi să nu ne aruncăm gunoaiele anapoda, pe ăsta cine şi ce ar mai putea să-l înveţe?