Cei care mă cunoaşteţi mai bine ştiţi deja că eu sunt un tip matinal de fel. Adică dacă nu reuşesc să fac ce-mi propun dimineaţa, slabe şanse să le fac spre seară. Totodată, îi apreciez pe cei care sunt ca mine. Mi se pare că dacă te trezeşti dimineaţa şi termini până la orele prânzului tot ce ai de făcut, ieşi mai câştigat decât unul care face noaptea tot, iar a doua zi doarme până la 12:00 – 13:00.
La fel de mult îi apreciez şi pe cei care nu sunt matinali de felul lor, dar care au zile în care se trezesc foarte devreme ca să desfăşoare o activitate care le place. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, pe ei îi apreciez mai mult decât pe cei din prima categorie. Fie că se trezesc să alerge, să citească, să meargă la biserică, să pedaleze sau să se uite la un meci, e mare lucru să consideri că trezitul devreme e cel mai greu lucru din lume, dar să faci asta de câteva ori pe săptămână numai pentru că ştii că altfel n-ai mai găsi timp ca să desfăşori activităţile respective.
Cei care fac lucrul ăsta cred că sunt şi cei care ştiu extrem de bine care le sunt priorităţile. Tot ei învaţă să înlăture orice scuză în momentul în care au un lucru aproape imposibil de dus la bun sfârşit.
La tine care a fost ultima dimineaţă în care te-ai trezit devreme doar ca să faci ceva ce-ţi place? Şi ce-ai făcut?
Azi dimineaţă. Am făcut 80 km de pedalat, de antrenament.
Felicitări!
Antrenament pentru ce?
Azi dimineata pentru a termina de citit o carte.
Frumos. Felicitări!
La mine, e neaplicabilă chestia asta cu „ultima dimineaţă”, pentru simplul motiv că lucrez de acasă şi fac mai ales ce îmi place.
O să îţi răspund însă pe blog, pentru că merită mai mult decât un comentariu tema propusă şi cred că „blogosferă”, ASTA înseamnă, între altele: o dezbatere lansată şi preluată din aproape în aproape!
Urmăreşte deci „Când m-am trezit devreme ultima oară, să fac ce-mi place”
Aştept cu interes articolul tău. Chiar sunt curios!