Probabil fiecare dintre noi a cunoscut la un moment dat o persoană care refuza să mănânce produse cu carne, oricât ar fi insistat prietenii şi colegii să facă asta.
– Hai, că ne luăm toţi câte-un hamburger. Nu ţi-e poftă?
– Nu-mi e. Şi chiar dacă mi-ar fi fost, n-aş fi mâncat.
Vegetarienii, din punctul meu de vedere, ne pot învăţa oricând ce înseamnă să te respecţi pe tine, neîncălcându-ţi promisiunile. Ei şi-au propus să nu mănânce deloc produse care conţin carne şi oricât de poftă le-ar fi, nu vor face asta. Nu trebuie să demonstreze nimic nimănui, ci îşi respectă pur şi simplu promisiunile pe care şi le-au făcut. N-ai să vezi niciodată un vegetarian care să spună „mănânc pieptul ăsta de pui acum, apoi gata, nu mai pun carne în gură toată viaţa mea”, pentru că la ei lucrurile nu funcţionează aşa. Ei dacă şi-au propus să nu mănânce, n-o fac şi gata, fără alte discuţii.
Cred că de aici putem reţine şi noi câte ceva. De multe ori când ne propunem să facem un lucru, ne lăsăm distraşi de altceva. De câte ori n-ai avut ceva de făcut şi te-ai gândit s-o laşi pe mâine, în speranţa că mâine o să-ţi fie mai uşor, vei fi mai inspirat etc.?
Eu sunt adeptul expresiei „câte puţin din fiecare”. Nu sunt de acord cu vegetarienii, deci nu cred că are rost să-ţi porpui să nu mai manânci carne deloc, ci doar să mănânci mai puţină. De asemenea cred că atunci când îţi propui un lucru e ideal să începi din acea clipă. Dacă stabileşti o dată sau spui de exemplu „astăzi lenevesc, mâine ma voi apuca de sport”, clar nu ai nicio şansă de a face ceea ce ţi-ai propus.
Fiecare decide să facă ce vrea cu viaţa lui. Dacă nu vrei să mai mănânci carne, e dreptul tău să faci asta. Cât despre a începe un lucru din momentul în care ţi-ai propus să-l faci, îmi aminteşte de asta:
Exact! Cât despre vegetarieni, am judecat din punctul meu de vedere şi, cred eu, medicii vor spune la fel, dar ai dreptate: fiecare e liber să facă ce vrea cu viaţa lui.
Dar sunt oameni care nu pot sa manance carne pentru ca nu suporta carnea si atunci e mai usor sa spui ca esti vegetarian. Sunt vegetarieni care daca le ascunzi gustul de carne pot sa manance .
De acord, dar discuţia era despre altceva.
HEEEEEEEEEEEEI !!! Despre asta am și eu în gând să scriu, doar că titlul meu ar suna ceva de genul „4 ani de lacto-vegetarianism” :D
Timpul nu-i pierdut, să ştii. Chiar mi-ar plăcea să văd articolul. :D
Ce simplu ar fi daca am putea sa reactionam asa la orice. Ei nu manaca alimente cu carne pt ca aqu ei o conceptie a lor, si o parere, plus nicio atractie pentru carne. Vegetarienii nu au pofta de carne, deaia le e atat de simplu…
Uite de la vegetarienii tăi am să învăț eu să mă las de fumat! Până ieri, fumam între 3 și 10 țigări pe zi. De azi ne-am lăsat și eu, și frate-meu, și cele două colege de apartament. E abia prima zi și este al naibii de greu!
Îți trebuie o voință…nu că de fier! De adamantium din ăla de Wolverine! Așa că jos pălăria în fața oricui a renunțat vreodată la un obicei pe care îl considera nociv!
Felicitari pentru decizie! Si succes! N-a zis nimeni, niciodata, ca e usor sa renunti la ceva de genul asta, dar cu siguranta va merita efortul. :D