Nu ştiu dacă aţi văzut pe Twitter, dar eu sunt pentru o săptămână plecat la Sighetul Marmaţiei, în Maramureş. Stau aici pentru că am reuşit să pun mâna pe o tabără (o Şcoală de Vară mai exact), în urma redactării unui eseu în care trebuia să îmi imaginez o zi din viaţa mea de peste 10 ani.
Astăzi a fost prima discuţie pe care au ţinut-o organizatorii cu noi. Ne-au spus că majoritatea lucrărilor au avut tente pesimiste, gen „sunt încă în criză şi mă chinuiesc să trăiesc”. Întrebarea a fost la un moment dat dacă generaţia noastră este mai pesimistă decât generaţia părinţilor noştri.
Voi ce părere aveţi?
Eu cred că generaţia noastră are un potenţial uriaş.
Da, de potential nu se pune problema, ci de faptul ca foarte multi, desi ar putea sa realizeze ceva, „pleaca la drum” pesimisti, iar asta-i face sa nu termine de realizat ceea ce si-au propus
Potentialul nefolosit este potential pierdut. Nu conteaza, decat daca profiti de el, daca incerci sa schimbi lumea….( in bine)
Da, dar decat sa ai potential si sa nu vrei sa-l folosesti, mai bine nu prea ai, dar te chinui sa faci ceva
Aş spune că suntem mai degrabă realişti decât pesimişti; şi cred că ni se trage din faptul că avem mult mai uşor acces la informaţie. De cele mai multe ori nu ştim ce să filtrăm din ceea ce ne este prezentat; lucru ce duce la debusolare aş zice.
Acum parcă nu ne prea putem permite să fim optimişti când ştim că şansele ca ceva bun să se întâmple sunt scăzute.
Întotdeauna se poate întâmpla ceva bun. În cazul nostru nu putem vorbi de un viitor apropiat, dar tot putem spera la ceva mai bun. cel puţin aşa gândesc eu
Distractie placuta. ca nu am apucat sa-ti urez :D
On topic: Nu, nu suntem mai pesimisti, nici mai realisti nu cred ca suntem, Cred ca vrem mai multe si suntem dezamagiti cand nu le obtinem… adica visam la atatea lucruri si logic ca nu le puteam atinge pe toate, iar nereusitele le luam cam greu, am avut prieteni ce au stat deprimati dupa o despartire enorm de mult timp… c’mon dude, just a chick..
Eu cred că prietenii ăştia ai tăi chiar nu sunt realişti deloc. Probabil au impresia că viaţa lor s-a terminat după ce s-au despărţit de tipa respectivă. Mno, io nu prea îi înţeleg pe ăştia
Generatia nostra are un potential urias, asta e incontestabil. Insa vom profita de asta? Vom invata cu adevarat care sunt scopurile si drumurile pe care trebuie sa le atingem?
Nu prea curand deoarece suntem inca indoctrinati cu o istorie gresita si cu teluri stupide.
Generatia noastra este prima care nu a simtit viata in adevaratul sens al cuvantului. Majoritatea dintre noi se inchid in camera si isi pierd timpul in fata monitorului. Generatiile trecute nu au avut asta. Ei au avut foarte mult prieteni in viata reala si nu pe Facebook, au mancat din aceeasi farfurie, si-au rupt picioarele, si-au spart capul, dar au fost fericiti.
Nu cred că se poate generaliza, dar totuși putem spune că o mare parte din ”membrii” generației actuale sunt pesimiști. Mulți vor să fie împinși de la spate să facă ceva. Mulți cred că singuri nu pot realiza nimic și că au nevoie de ajutor. Asta e problema…
Da, problema e ca majoritatea ori sunt indoctrinati cu ideea ca nu vor reusi niciodata in viata daca raman in tara noastra, ori sunt tinuti pe picioare de parinti, iar ei se cam culca pe-o ureche din cauza asta
Nu, doar mai inculta, ceea ce, intr-un sens prostesc, desigur, implica optimism.
Cantitatea masiva de informatii aduce cu ea o cantitate la fel de masiva („masiv” are grad de comparatie?) de intrebari si probleme. Asa, avem mai multe griji si deci ne comportam si ne exprimam ca atare. Cred ca toate generatiile au fost mai pesimiste ca cele de inainte, exceptie facand parte poate cele care au condus o revolutie sau reforma (de orice fel, industriala, politica, militara, religioasa etc.)
Sa inteleg ca in viziunea ta fiecare generatie a fost mai pesimista decat cea dinainte. In ritmul asta unde vom ajunge peste 5-10 generatii?
La o revolutie. Dar te-ai dus prea departe cu 5-10 generatii, as zice maxim 3.