Cum să-ţi faci norocul cu mâna ta

Discutam acum câteva zile cu cineva despre o cunoştinţă comună şi despre cum, încercând să-şi depăşească întotdeauna condiţia (n-a avut o viaţă prea uşoară, ce-i drept), a reuşit să ajungă la casa lui, în ciuda faptului că toţi din jurul său aveau impresia că n-o să reuşească niciodată.

Apoi am început să discutăm despre cum atitudinea cunoştinţei respective a fost întotdeauna una de lider. Adică îşi calcula fiecare pas, fiecare strategie, fiecare minut pierdut şi, pe deasupra, era întotdeauna motivat în ceea ce făcea şi de fiecare dată când îşi propunea să facă ceva, ducea planul la bun sfârşit, fie că ieşea perfect sau nu. Practic, lucra la proiectele sale cu o perseverenţă de invidiat.

Atunci mi-am dat seama că atitudinea este foarte importantă în drumul spre succes. Şi perseverenţa. Şi modul de gândire. Iar la sfârşit am concluzionat că persoana respectivă este norocoasă, dar e un noroc pe care şi l-a făcut singur.

Şi da, eu chiar cred că norocul ţi-l mai faci şi cu mâna ta. Nu în proporţie de 100%, dar într-un procent destul de mare.