Azi am fost la un concurs de atletism. A fost un Grand Prix de Juniori II organizat la Bucureşti şi am profitat de ocazie ca să văd cum se mai mişcă sportivii focşăneni (dar nu numai ei).
Am fost acolo în calitate de observator. N-am făcut poze şi nici nu ştiu dacă am să fac pe Sport Local un material detaliat despre competiţie. Azi am vrut să mai gust puţin din plăcerea de a fi sportiv de performanţă, iar asta prin intermediul celor care au concurat.
Mi-a plăcut mulţumirea de pe feţele fiecăruia la sfârşitul cursei. Chiar şi cei care au ieşit printre ultimii se bucurau, pentru că atunci când au trecut linia de sosire ceasul arăta exact timpul pe care şi-au propus ei să-l alerge.
Nu cred că există sentiment mai fain decât acela de a atinge un obiectiv în sport, iar ei mi-au amintit azi de acest lucru. Încercaţi să vă impuneţi obiective în tot ceea ce faceţi şi plăcerea reuşitei va fi mai mare.
Una e să-ţi propui să ieşi azi la alergat şi alta e să-ţi propui să alergi 15 minute şi să-ţi mai şi iasă. Iar motivaţia vine odată cu atingerea obiectivelor, garantez eu.
De cand tot spun ca ma apuc si eu de ceva sport.. Si tot trec zilele, si eu tot pun mai multe kg pe mine.. in loc sa dau jos. :-/
Păi trebuie să-ţi modifici puţin atitudinea. Nu mai spune „o să mă apuc de sport”, ci „Azi fac sport!” şi imediat ieşi la mişcare.