Încă de când eram mititel, mama a avut grijă să mă instruiască în legătură cu copiii puţin mai plinuţi decât mine, asta ca să nu mă apuc să râd, sau să fac miştouri pe seama lor asemeni unui needucat.
Parcă şi acum o aud spunând: „Ei n-au nicio vină că sunt graşi. De-aia nu trebuie să râzi de ei. Aşa i-a lăsat Dumnezeu.”
Mic fiind, îmi imaginam că Dumnezeu lasă copiii de pe la vreo 4-5 ani pe Pământ, iar cei care sunt mai grăsuţi sunt cei care n-au aterizat ca lumea şi s-au „turtit” puţin. Iar ca să nu arate atât de anormali, au început să mănânce mult. Bineînţeles, nu i-am mai spus mamei ceea ce cred, pentru că aş fi picat prost în faţa ei. Cum adică s-o întreb eu dacă ceea ce cred e adevărat? Eram mare deja, sigur era adevărat!
Au trecut anii şi tot felul de grăsuţi au luat parte grupului meu de amici. După cum era de aşteptat, eu n-am râs niciodată de ei. Ce vină aveau ei că Dumnezeu nu i-a lăsat uşurel şi fără turteli, ca pe mine? Ceilalţi copii obişnuiau să-i strige „grasule” până şi pe cei puţin mai … pufoşi, nu graşi, ci pufoşi. Lor le-am zis că nu-i decât vina lui Dumnezeu că ăla e pufos, dar nimeni nu m-a ascultat.
Pornind de la discuţia de mai sus, mereu mă întreb dacă părinţii obişnuiesc să le spună copiilor când sunt mici că nu trebuie să râdă de cei mai grăsuţi, foarte slabi, sau cu unele dizabilităţi.
Cata inocenta cat esti mic.
da, uneori imi lipsesc vremurile alea, sau ma amuz (ca si la articolul asta) de cat de prostut eram
Mie nu imi plac deloc oamenii care rad de cei din jurul lor care sunt diferiti
ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda :D
OAmenii grasi dintotdeauna au fost criticati
da, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i faci sa se simta prost
Mi s-a zis, normal. Dar altceva a; remarca eu, de ce ce-i nu se turtesc când devin mari și-și dau seama că nu așa i-au lăsat Dumnezeu?
scuza-ma, dar nu prea am inteles intrebarea. s-ar putea ca asta sa ma oblige sa bag posibilitatea de editare a comentariilor. probabil ti-ai dat seama ca ai mancat ceva pe-acolo, dar n-ai reusit sa modifici.
In mod normal nu e frumos sa razi sau sa faci misto, nu doar de cei grasi sau „pufosi”. Nu e frumos a razi de cei care sunt diferiti de tine. Pentru ca nimeni nu e perfect si cu siguranta ca daca un om gras ar putea alege sa fie slab, asta ar face.
…Nu…multi copii nu au fost educati in aceasta privinta…si nu ma refer numai la gras. Apelative de la „grasa, purcica, balena, elefant, dop, obeza, vaca” mmm :-? cam de astea imi aduc eu aminte…traite doar pe pielea mea…si remarci de genul „nu te vezi cat esti de grasa? ca nici pe usa nu intrii?” Si cele mai dureroase si rele remarci sunt in copilarie si adolescenta. Si cel mai trist e cand esti gras, nu pentru ca asa te-a lasat Dumnezeu, ci pentru ca asa te-au f888 medicii din Romania…
Ehm…as putea scrie multe, dar inca e un subiect dureros pentru mine…
Din pacate am vazut nu doar copii grasi batjocoriti, ci si ceilalti cu alte probleme…and this sucks
ps: sa fim intelesi…acum am o greutate acceptabila, dar am fost si eu la vremea mea…”grasa”
Hai că am scris la grabă și am scris mai deloc coerent. Deci, pe scurt, voiam să zic că cei care sunt grăsuți când sunt mici de ce nu realizează asta când cresc și să încerce să dea burta jos, practic, să slăbească.
unii incearca asta, altii spun ca sunt multumiti cu fizicul lor, iar unii nici macar nu se chinuie.
cunosc eu pe cineva (o fata) care se plange mereu ca e grasa, ca arata naspa, ca are picioarele foarte groase, ca „vai, uite ce picioare subtiri are aia” etc. ea nu pot spune ca a fost asa dintotdeauna. o cunosc de vreo 3 ani, iar la inceput era chiar slabuta, adica arata bine. acum, dupa ce s-a ingrasat, stie doar sa se vaite, fara sa faca nimic pentru a reveni la kilogramele de atunci. si nu, chiar nu s-a obisnuit cu greutatea ei.
@Pavel multi incearca, multi nu reusesc, multi s-au ingrasat din alte motive (si nu mai pot slabi). Multi au probleme de psihic, si prea putini reusesc sa depaseasca momentul. Sunt anumite praguri psihologice. Aaaa…si pentru toata lumea e usorrrrrrr sa vorbeasca: de ce nu faci aia? de ce nu slabesti? de ce esti multumit de tine?
Sa stiti ca persoanele care zic ca-s multumite de ele, de fapt neaga starea lor actuala. Se mint pe ele.
Voua va e foarte usor sa vorbiti din exterior, dar cel mai nashpa e sa traiesti pe pielea ta. Si credeti-ma…faptul ca esti gras in copilarie E MULT mai nashpa. Cresti, te dezvolti, vine pubertatea etc.
Dar nah…oamenilor le e foarte usor sa vorbeasca. Mie mi-a fost mult mai usor sa slabesc si sa constientizez acest lucru la 18 ani, si nu la 14 ani sau la 12…Iar pana pe la vreo 10 ani nu realizezi care e dimensiunea, ci doar auzi jignirile celorlalti si nu-ti dai seama :)
Sa dai din gura e cel mai usor, dar in Romania medici nutritionisti adevarati sunt prea putini. Toti medicii isi dau cu parere despre regimul/dieta x, dar prea putini stiu consecintele. (mda…cand un mare medic endocrinolog iti da un regim pe care nu ti-l poate explica, atunci viata-i faina ca sa zic asa)
Dupa ce cresti, iti e mai greu. Sa nu credeti ca in copilarie/adolescenta lumea nu incearca sa slabeasca, dar vrei rezultate rapide, vrei sa nu mai auzi batai de joc, iar problema iar ajunge la psihic. De acolo e totul
ps: da…as putea vorbi multe
pps: bai, ce v-a apucat pe toti? :)) ) cu subiectul asta ?:)) si tu si Alle Oancea :))
alle oancea? ce? stai ca intru acum :))
Eu sunt cel mai gras amic al tau :))
da, mereu ma abtin sa nu fac misto de tine :))
Nu trebuie sa radem de defectele altora, indiferent de ele.
Cand esti supraponderal nu e vina ta, asta-i soarta. Bine, chestia asta poate fi evitata daca se iau masuri din timp, daca nu dieta, miscarica :D ..