Hai că sunteţi simpatici, măi oltenilor

Azi am participat la meciurile finale ale Cupei Coca-Cola. Pentru cei care au deschis calculatoarele cu vreo 3 luni mai târziu, Cupa Coca-Cola este cea mai mare competiţie de fotbal între licee desfăşurată la nivel naţional. Până acum au fost calificările, iar azi au fost marele finale.

La fete, finala a adus faţă în faţă echipa Colegiului Tehnic Banyai Janos din Harghita (campioane en-titre) şi echipa Colegiului Naţional Grigore Moisil din Urziceni, despre care am mai scris aici. Meciul s-a încheiat cu victoria echipei din Harghita, scor 9 la 3.

La băieţi, însă, meciul a fost mult mai strâns şi mai interesant. S-au întâlnit Liceul Tehnologic Auto din Dolj şi Liceul Tehnologic „Doamna Chiajna” din Ilfov. Cei din urmă au adus o adevărată galerie după ei (cu tobe, steaguri şi toate cele) şi au făcut în tribune o atmosferă ca la meciurile din campionatele mari. În plus, Coca Cola a avut grijă să ofere suporterilor şi nişte vuvuzele, motiv pentru care jocul s-a desfăşurat într-o continuă gălăgie. Dar o gălăgie frumoasă, aşa cum ar trebui să fie la meciuri.

Meciul a fost foarte strâns. Atât de strâns încât ambii antrenori au fost scoşi afară, în tribune, pentru că puneau atât de mult suflet în datul indicaţiilor, încât îi încurcau pe arbitri. Cu două minute înainte de finalul meciului, tabela arăta 6 – 6. Atunci şi o rezervă a fost poftită în afara terenului, pentru că luase locul unuia dintre antrenori: adică se băga prea mult în treaba arbitrilor. Au început prelungirile, iar în prima repriză a acestora echipa din Ilfov a reuşit să modifice scorul la 7 – 6, ca un minut mai târziu echipa Dolj să egaleze.

Tribunele cântau şi urlau cu ultimele puteri. Fiecare avea câte-o favorită. Fie că ştiau sau nu cine joacă, important era că meciul se desfăşura frumos. În ochii fiecărui jucător se citea determinare şi dorinţă de reuşită. Era o bătaie a orgoliilor mai mare decât una pentru premii (tipul ăsta de competiţie face fotbalul să fie frumos). Nu am avut parte de simulări de fault şi nici de tăvăliri pe jos în urma unor lovituri uşoare. Fiecare îşi înfrunta durerea doar pentru a nu trage de timp şi a-şi ajuta echipa să mai înscrie un gol.

A doua repriză a prelungirilor a fost sub dominaţia craiovenilor, care au reuşit să înscrie golul de 8 – 7, iar cu câteva secunde înainte de final şi pe cel de 9 – 7.

Ilfovenii mi-au lăsat un gust amar. După ce au pierdut au început să-l înjure şi să-l huiduie pe arbitru. La decernarea premiilor, la fel, au început să înjure echipa câştigătoare. Într-adevăr, Liceul Tehnologic „Doamna Chiajna” a primit un cartonaş roşu (din cauza a două galbene) şi nimănui nu i-a convenit decizia arbitrului. Mie mi s-a părut o decizie corectă. Şi chiar dacă n-ar fi fost, trebuie să înveţi să mai şi pierzi din când în când.

În schimb, oltenii s-au bucurat şi au jucat ca nişte adevăraţi campioni: n-au contestat niciodată deciziile arbitrilor, au încercat să nu işte certuri, iar când au fost huiduiţi de către cei de la Chiajna au zâmbit şi şi-au văzut de ale lor. Da, mă, sunteţi simpatici pentru comportamentul ăsta!

Eu mă bucur că premiul, atât la fete, cât şi la băieţi, n-a rămas în Bucureşti. La începutul Cupei Coca-Cola discutam cu cineva din tribune care spunea că bucureştenii au tot felul de condiţii aici şi că sigur vor câştiga. Ei bine, uite că premiul poate ajunge şi în alte părţi ale ţării.

Felicitări tuturor echipelor înscrise (459 la număr) pentru efortul depus şi felicitări celor de la Coca-Cola pentru că organizează astfel de competiţii. N-ar strica şi la baschet una. Sau la alte sporturi (ca să nu spun atletism :))).

Later edit: Cică ar mai fi fost un cartonaş roşu pentru Chiajna pe care eu l-am ratat. Nu neg, dar îmi păstrez în continuare părerea despre primul. :)