Invitaţie la lectură

Acum aproximativ un an de zile, un nou blog a luat naştere. Micuţ şi speriat, încerca să se integreze tot mai bine în lumea asta a online-ului, de care o parte dintre noi suntem dependenţi. O lua uşor, cu paşi mici, iar de multe ori aveam impresia că vrea să se oprească sau să se întoarcă de unde a plecat.

Totuşi, blogul ăsta a continuat, uşurel, să evolueze. La început nu era citit de nimeni, de comentarii nici nu mai zic, dar nici autoarea nu prea-şi făcea timp pentru el.

La un moment dat, lucrurile s-au mai schimbat. Dacă la început se voia a fi un blog despre sănătate, acum s-a ajuns la un blog generalist, ca majoritatea blogurilor de pe la noi, incluzând atât gândurile autoarei, cât şi sfaturi medicale, glume, sau altele. Având o sferă mai mare a subiectelor de discuţie şi articolele au apărut mai des.

Blogul ăsta îmi place din două mari motive:

1. Este scris de-o mamă.

Întotdeauna mi-au plăcut oamenii trecuţi deja de tinereţi, dispuşi să înveţe şi să-şi descopere noi pasiuni legate de tehnologie (a se arunca un ochi în blogroll-ul meu dacă nu mă credeţi).

2. Autoarea este mama mea.

„Aveai dreptate când ziceai că dacă o să scriu mai mult, voi cunoaşte tastele fluierând. Acum pot să scriu urmărind propoziţia pe monitor, nu pe tastatură”. Fraza asta mi-a umplut inima de bucurie ieri. Spunea că am dreptate în legătură cu un lucru esenţial, dar mai mult mă bucuram că a scris atât de mult încât să descopere singură asta.

Mă bucur tare mult când văd că mama se ţine de blog. Se lasă încurajată de mine, de numărul zilnic de vizitatori şi de comentarii. Ar scrie zilnic dacă ar avea timp. Dar şi aşa rar, cum o face, tot mă bucură.

Probabil vi se pare o aiureală să vă invit să-i citiţi blogul, dar chiar sunt de părere că aveţi ce găsi acolo, iar dacă nu, nu-i nicio problemă.