Lăsaţi-mă să fiu optimist şi să greşesc

Nu-mi plac oamenii pesimişti. Nu-mi plac deloc. Nu-mi plac pentru că nu au niciodată nicio speranţă cum că ceva bun ar putea să se întâmple şi uită să se bucure de viaţă aşa cum trebuie. Cei mai enervanţi sunt pesimiştii sfătuitori. Ei sunt cei care îţi vor binele. Sunt acele persoane trecute prin viaţă de la care, chipurile, ar trebui să inveţi ceva:

– Copile, nu mai visa. Ţara asta n-o să-şi mai revină niciodată. N-ai ce căuta în România. O să mori de foame aici.

Lor întotdeauna le mulţumesc pentru sfat şi îi las să creadă că m-au ajutat. Prefer să fiu optimist şi să-mi dau seama că am greşit decât să fiu pesimist şi apoi să-mi dau seama că ar fi fost bine să gândesc altfel. În loc să-mi desfăşor activitatea plictisit şi obosit, cu gândul că niciodată n-o să pot excela în ceea ce fac datorită sistemului din ţara noastră, prefer să fac lucrurile cu tot ce-am mai bun şi să văd ce-o ieşi.

Nu ştiu ce-mi rezervă viitorul, dar prefer să-l aştept cu optimism şi energie, pentru că indiferent cum va fi el, atitudinea sigur va face diferenţa. Vă rog să mă lăsaţi în naivitatea mea şi să-mi oferiţi sfaturi despre orice altceva în afară de atitudinea mea optimistă. Mulţumesc!

be-an-optimist

6 Comments

  1. Tudor 20 iunie, 2013
  2. Gabriel Ursan 21 iunie, 2013
  3. Bajko Renata Adrienn 23 iunie, 2013
    • Cristian Florea 24 iunie, 2013

Leave a Reply