Mă, da’ rău o mai duc unii

Gigel a stat la casa de copii. A fost părăsit de părinţi, iar locul căruia îi spunea el „acasă” era un loc plin de străini, dar printre care era obligat să trăiască. O ducea bine, s-ar putea spune, comparabil cu acum.

Acum vreo câteva luni, Gigel a împlinit 18 ani, iar casa de copii, conform legii, a trebuit să-i dea dumul în lume. După cum era de aşteptat, băiatul nu avea unde să se ducă. Nu avea nici măcar un serviciu. Toată viaţa lui am putea spune că nu a avut absolut nimic, iar acum are şi mai puţin de-atât.

S-a adăpostit în scara unui bloc unde doarme, mănâncă (atunci când are ce), şi se roagă la zile mai bune. Locatarii scării respective i-au dat nişte pături şi îi mai lasă mâncare din când în când. Singurele lucruri care-l încălzesc acum, iarna, sunt acele pături, plus nişte câini care dorm pe lângă el.

Vecinii vor să lanseze nişte sfori ziarelor din judeţ, doar-doar or impresiona pe cineva de sus, ca să-i asigure măcar un ajutor social, dacă nu o locuinţă, sau altceva. Până acum nimic nu-i concret, dar promit să vă ţin la curent în momentul în care mai aflu ceva.

Data viitoare când aveţi impresia că viaţa voastră-i grea, încercaţi să vă amintiţi de el, care a ajuns aşa fără să aibă nicio vină şi fără să poată schimba lucrurile în vreun fel.

P.S.: Singurul lucru fictiv din acest articol este numele personajului.

Cristian Florea
Cristian Florea

🥇 Best Tech Influencer @ Romanian Influencer Awards 2024
🎥 Vlogger pasionat de gadgeturi și tehnologii noi
✅ 15+ ani de experiență în mediul digital

Articole: 4113

25 comentarii

  1. Este trist într-adevăr, însă acesta este sistemul din România. Deși îmi e greu să cred că a împlinit 18 ani și nu are nici o calificare / loc de muncă.

    Din câte știu, celor din casele de copii le este asigurată o școală până la un nivel cel puțin liceal.

    Sper că va prinde și zile mai bune!

    • da. si eu stiam ca celor de la casele de copii li se asigura scoala pana la nivel liceal, dar nu stiu exact care-i starea lui, ca nu l-am intrebat. ce zic eu aici e cules de la vecini

      • nu, dar faptul ca e iarna, e o scuza. cine are nevoie de tine acum, iarna? toamna sa zicem ca mai mergi la cules, iar in alte anotimpuri la fel, munca de pe camp, dar acum?

  2. Am in clasa un coleg orfan care sta tot intr-un centru de plasament, legea spune ca pot ramane in centrul de plasament dupa varsta de 18 ani doar daca acestia se tin de scoala…

  3. Băi, merge de o campanie. Serios. Omul ăsta nu are unde să stea şi statul nu îl ajută chiar dacă e un caz social. Şi mai sunt mulţi ca el.

    • nu l-au dat afara, dar nu stiu cat il mai suporta. ma gandesc la faptul ca la un moment dat s-ar putea sa miroasa urat in toata scara, avand in vedere ca el n-are cum sa se spele

  4. Mda… Pacat ca nu putem ajuta chiar daca vrem. Cel putin articolul m-a facut sa imi dau seama de niste chestii importante legate de mine.

  5. si cu ocazia asta subliniez din nou ideea mea ca singurul lucru care poate schimba lumea este educatia

    daca, acolo la orfelinat, acest tanar ar fi avut parte de o educatie care sa ii asigure un anumit tip de mentalitate (in genere, de invingator, nu de victima), nu il gaseai acum pe casa scarilor ci dormind intr-un sopron la o ferma unde ajuta sau in depozit la cineva pentru care ar lucra

    nu este vina lui ca nu stie aceste lucruri…

    • multe persoane din aceste centre nu fac deca sa aiba grija ca respectivii copii sa stea la caldura si, eventual, sa aiba ce manca. de educatie cica ar trebui sa se ocupe scoala, care nu face decat sa te puna sa inveti zeci de lectii pe care oricum le uiti de la o saptamana la alta

      • sa nu ma intelegi gresit, nu este nici vina celor din aceste centre si nici macar vina celor care predau in scolile unde umbla acesti copii

        vina o impartim cu totii, dar mai ales o purtam noi, acestia, care stim care ar fi solutia, dar nu facem destule in acest sens… inclusiv (sau mai ales) eu…

  6. wauuuuuuuuuuuuu, ce pacat
    singurul vinovat ptr. tot ce se intampla in tara asta este guvernul ca o sa vina timpurile cand o sa ne fie frica sa mai iesim si la o paine ca ne va da vreunul in cap sa ne-o ia din mana

  7. Din pacate sunt multi care o duc foarte rau si putini care ne hotarasc soarta,pe care nu-i intereseaza sa dea niste legi care sa stabileasca ca nu poti arunca un om in strada doar cu ce este pe el pentru simplu fapt ca are 18 ani!

  8. Din pacate sunt foarte multi tineri in situatia asta. Stau in centru de plasament, unde ar trebui si ajutati sa invete cate o meserie, sa li se deschida ochii. Dar am cunoscut foarte putini directori de astfel de centre carora sa le pese cu adevarat. Nu spun si de personalul care are grija de copii, ce atitudine… Si uite asa, la 18 ani se trezesc fara masa, fara casa, fara o directie. Unii se baga intr-o scara de bloc, altii dau in cap…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *