Măcar eu recunosc

Şi eu, ca mulţi dintre voi, sunt un om al cărui timp costă. Dacă mă întrebi ce fac îţi răspund cu „bine”, dar dacă ajungem deja la a doua sau a treia întrebare, probabil am să-ţi dau impresia că sunt un om foarte ocupat, deci mai bine mă laşi în pace o vreme. Şi dacă nu-ţi dau impresia asta, poate am să-ţi spun chiar eu de cât timp liber am nevoie ca să discut cu tine.

Cu alte cuvinte, sunt un tip cât se poate de nesuferit, pentru că nu fac nimic altceva decât să mă dau drept om important (adică huge on the internet) şi ocupat. Adevărul este că marea majoritate a timpului o petrec pierzând vremea.

Deşi spun de nenumărate ori că n-am timp, îmi dau singur seama că timp este, doar că nu ştiu eu să profit de el. De multe ori mă trezesc uitându-mă pur şi simplu în lista de messenger fără vreun scop anume, sau citind statusurile tuturor analfabeţilor (dacă mă aveţi în listă, asta nu înseamnă că tocmai v-am jignit). Fie că mă uit fără noimă peste nişte fotografii care nici măcar nu mă interesează sau că îmi fură timpul ascultarea unei muzici care să-mi convină, ori că stau să caut filmuleţe amuzante pe YouTube, toate astea se numesc pierdere de vreme.

Nu ştiu dacă te aşteptai, dar uite-mă că declar în faţa tuturor că timpul meu pe internet nu e chiar atât de limitat pe cât dau impresia, doar că de multe ori prefer să stau degeaba decât să fac orice altă activitate. Şi că, deşi ştiu că am cu ce să-mi ocup timpul dacă vreau, n-o fac, motiv pentru care, uneori, mă urăsc.

Mai ştiţi experimentul în care am renunţat la Y!M pentru o săptămână? Trebuie să spun că primele două zile au fost foarte productive. Scriam 6-8 articole pe zi fără măcar să simt că-mi obosesc ochii. După vreo două reprize de productivitate începusem să mă plictisesc şi preferam să pierd vremea decât să-mi ocup timpul cu ceva care merita. Atunci am realizat că nu sunt pregătit să prestez o muncă asiduă pe o perioadă îndelungată şi că prefer să par ocupat decât să n-am timp în adevăratul sens al cuvântului.