Mi-am propus ca din când în când, când merg cu metroul, să nu mai ţin căştile în urechi, ca să mai aud ce se mai întâmplă în jur. Nu cu vreun motiv anume, ci aşa, pur şi simplu.
Ieri a fost una dintre aceste zile şi am auzit, fără să vreau, o discuţie în care o mamă îi explica alteia de ce e bine să-ţi baţi copilul.
– Eu am mâncat bătaie şi la 20 de ani şi tot o respect pe mama. Cum să nu-ţi baţi copilul? E un comportament normal. Eu îi spuneam mamei că fug de-acasă când mă bătea şi tot n-am fugit. Am luat bătaie şi la şcoală, de la profesori. Nu înţeleg de ce acum au apărut tot felul de specialişti care spun că nu e bine să-ţi baţi copilul. Noi am crescut şi aşa.
În tot timpul ăsta, lângă ea, era fetiţa ei de vreo 5 anişori:
– Mami, coborâm la Izvor?
Mama, bineînţeles, era prea ocupată să-i explice tipei ăleia la telefon cum e cu bătaia şi a preferat s-o ignore pe fetiţă.
– Mami, coborâm la Izvor?
Din nou, aceeaşi nepăsare. În acel moment, fetiţa a început să vorbească singură, să numere, să citească numerele de pe ecranul ăla din metrou care spune cu ce RATB-uri ai legătură dacă cobori la staţia aia, să se mute de pe un scaun pe altul sau să-şi aranjeze părul uitându-se în geamul uşii de la metrou. Practic, o ignora pe mamă aşa cum şi mama o ignora pe ea.
Mi s-a părut o imagine atât de tristă, încât abia m-am abţinut să nu-i spun mamei să-l lase dracului de telefon şi să-şi mai bage în seamă şi fetiţa, că doar de-aia a făcut-o, ca s-o educe şi să-i acorde atenţie.
M-a enervat rău întâmplarea asta, deşi eu nu prea mă enervez de felul meu şi deşi nu m-a afectat în niciun fel nepăsarea femeii. Unii chiar nu merită să fie părinţi, iar până nu trecem peste ideea de „bătaia e ruptă din rai”, nu putem avea pretenţii prea mari în ceea ce priveşte evoluţia noastră, ca popor.
Şi aproape că prefer să nu mai renunţ la căşti de-acum în colo.
Asa vedeau ei ca isi impuneau respectul, daca intelectul nu le permitea, cam asta e logica :P
Înţeleg că pe vremea aia aşa era. Din păcate, acum nu părem să fim mai deştepţi. Asta e problema cea mare.
Un copil trebuie să fie şi zguduit puţin atunci când trece peste măsură. Nu zic că trebuie bătut cu bestialitate, ci o palmă/ două nu strică.
Nici eu nu sunt pro „Bătaia este ruptă din rai”, dar câteodată îi înţeleg şi pe părinţii copiilor.
Eu n-am avut onoarea de a fi părinte până acum, dar când am să fiu nu cred că am să-i dau nicio palmă copilului. Sigur am să-l fac să mă înţeleagă şi fără violenţă. Eu n-am luat niciodată bătaie de la părinţi şi tare bine a mai fost. Dacă ei au reuşit să mă educe aşa, eu de ce n-aş reuşi?
Bullshit. Tinere, nu mai trai in bula unei lumi perfecte care nu exista. Sunt cazuri in care copilul poate sa fie dobitoc si sa o ia pe anumite cai. Am vazut cu ochii mei copii scapati de sub control. Ca l-a stricat anuturajul sau ca n-a stat destul ca copt in burta ma-sii, ala o ia pe cai gresite. Violenta se justifica foarte rar, dar se justifica pentru cazuri extreme. Nu esti parinte si nici n-ai vazut ce pot face unii, de aia gandesti mega pozitiv, dar cunoşti 1% din ce poate Romania.
Şi crezi că bătaia îi cuminţeşte pe ăia care o iau pe anumite căi? Eu cred că mai rău îi enervează.
Bataia pentru un copil mi se pare o metoda pe care doar Hitler o mai folosea cu supusii sai, ori copilul nu trebuie sa fie catalogat drept un supus al parintilor. Mi se pare total deplasat sa agresezi un copil din punct de vedere fizic iar asta poate sa aiba repercusiuni pe viitor. Sunt n metode prin care poti sa-l tii in mana si sa-l faci sa asculte sfaturile tale, trebuie doar ca parintii sa le descopere.
Şi, cel mai important, să-şi dorească să le descopere. Să baţi copilul este extrem de uşor, dar să-l faci să înţeleagă fără bătaie este într-adevăr un lucru mai greu de atins.
Este ceva asemanator cu experimentul butterfly , „aceasta bataie din rai ” are loc in functie si de notele neplacute parintilor ceea ce mi se apre firesc … Este normal ca un copil sa tot ia calificative josnice daca tu-l bruschezi si bagi spaima in el, amenintandu-l cu bataia . Este normal ca acel elev sa fie „inconjurat” de „tone” de presiune in timpul ascultarii si sa se panicheze avand gandul „daca iau mai putin de 9 o sa primesc bataie” … Sa stiti si voi , dragi parinti , conteaza si mediul in care traieste … Daca voi sunteti niste „animale ” cu proprii copii si ei la varsta voastra ar sa procedeze la fel cu „mititeii” lor. Aici se aplica vorba „Ce naste din pisica , soareci mananca”…
Eu cred că pot fi două situaţii:
1. Ori copilul va deveni un părinte la fel de dur, că aşa a văzut la el acasă;
2. Ori va deveni un părinte extrem de bun, pentru că ştie prin ce greutăţi a trecut el în copilărie şi nu vrea ca ai lui să păţească la fel.