Nu mă dau în vânt după iarnă, pentru că nu-mi place frigul şi pentru că nu pot merge cu bicicleta, dar iarna mi se pare că suntem mai de treabă decât de obicei.
Iarna, când e zăpada mare pe trotuar şi este culoar doar pentru o singură persoană, în momentul în care doi oameni se întâlnesc, unul sigur se dă la o parte ca să-i facă loc celuilalt. Iar celălalt, în semn de apreciere, îi mulţumeşte pentru gest. În trafic e la fel. Când zăpada e cât maşina, iar pe stradă poţi circula pe o singură bandă, şoferii îşi fac loc unul altuia şi-şi mulţumesc respectuos.
În schimb, când se topeşte zăpada, tot oraşul se întoarce la apucăturile lui iniţiale. Încep toţi să claxoneze, să se înjure şi să se enerveze.
Cercetătorii britanici ar putea veni până aici să facă un studiu despre asta, că sigur ar fi mai interesant decât ce fac ei de obicei. :))
Mie mi-a ramas in cap o zi de iarna (ianuarie 2012) in care am impartit un taxi cu o doamna. Mi s-a parut ca doamna cu pricina si soferul taxi-ului au fost atat de draguti si ca atmosfera din jurul nostru era atat de placuta incat mi s-a parut ca am sarbatorit al doilea Craciun. :)
Bună asta! Îmi imaginez cum aş fi reacţionat eu dacă ar fi vrut un necunoscut să împartă un taxi cu mine şi sunt sigur că aş fi fost foarte, foarte uimit.