Orasul…ce ne ofera?

Tocmai am intrat pe Blogul lui Sckyler aka Kinno, o fata din Focsani (orasul in care locuiesc si eu) si printre articolele care parca nu se mai termina am vazut si unul despre Focsani. Mai exact „Orasul in care traiesc..”. Acolo isi spunea parerea persoanala despre orasul Focsani, nu inainte de a ne spune viziuea ei despre orasul ideal.

Din cate vad eu, ea isi doreste un oras curat, disciplinat, respectuos, cu niste peisaje incredibile, cu oameni draguti, vanzatori pe masura, cu taximetristi care aleg drumul cel mai scurt ca sa te duca la destinatie si cu adolescenti care ofera locul din microbuz sau autobuz persoanelor mai invarsta si care ii ajuta pe neputinciosi sa urce si sa coboare din aceste autovehicule de transport in comun.

Ea isi doreste un oras perfect. Un oras ca in unele filme pentru copii sau ca in desene animate. Un oras, in viziunea noastra (a românilor), neexistent.

Din pacate cred ca nu doar Kinno este cea care isi doreste un asemenea oras, nu doar ea ar vrea sa „traiasca bine”, nu doar ea are curajul sa-si exprime propriile opinii despre orasul in care traieste, dar chiar daca nu este singura nimic nu se schimba. Sunt cel putin sute de persoane care vor acest lucru. Sunt sute de persoane care isi doresc un oras de vis in care cocalarii si tiganii n-au loc (scuzati-ma daca par putin rasist), un oras in care nu vezi batai zilnic si nu vezi analfabetii manelisti cu telefonul pe strada ascultandu-si muzica pe care (sigur) numai ei vor sa o auda.

Ideea este ca noi nu putem face nimic pentru a ne salva orasul. Sau pentru a ne salva tara pentru ca stiu sigur ca nu numai in Focsani se intampla acest lucru. Neputinta noastra face ca Romania sa devina o tara de prost crescuti, cocalari, manelisti si de persoane fara viitor. O tara care, in loc sa evolueze, stagneaza sau chiar da inapoi.