Nu ştiu ce credeţi voi despre blogsfera românească dar eu am impresia că atunci când se observă ceva relativ bun în promovare, se duce la extrem. Dar extrem deăla de zici că s-a născut cu adrenalina în sânge şi cu promovarea drept biberon.
Înainte, te abonai la feed-ul RSS dacă îţi plăcea cum scrie respectivul şi dacă voiai să fii la curent cu noutăţile. Acum, parcă toate îţi sunt băgate pe gât. Încearcă cineva să ţi le îndese cu piciorul până când te abonezi. După ce te-ai abonat, când incearcă să retragă piciorul îi rămâne în mijlocul gâtului şi stă acolo până te hotărăşti să nu mai ai deaface cu blogul respectiv.
Probabil aţi observat că de la o imagine RSS micuţă afişată la începutul sidebar-ului s-a ajuns la ditamai wallpaper-ul (aici exagerez puţin) afişat pe jumătate din sidebar, încă un feed la începutul fiecărui articol, încă unul la sfârşit, imediat după tags, ca să nu se termine articolul brusc nu de alta, te mai trezeşti cu unul la sfârşitul comentariului, mai răsare o iconiţă prin footer, iar în cel mai rău caz, headerul este înlocuit integral de un buton mare pe care scrie „ABONEAZĂ-TE!”.
Dai click mai mult de frică. Când vezi cât de mare scrie ai impresia că te ameninţă. Neştiind ce se întâmplă cu soarta ta dacă nu te abonezi, o faci că doar (cică) n-ai nimic de pierdut. Şi dai acolo click să fie. Unii cred că dacă se abonează dispar iconiţele şi pot citi şi ei fericiţi ce vrea ăla să zică. De unde atât? Feed-urile apar acolo pe toată perioada vizitei. Fie că eşti sau nu abonat. Aici intervine piciorul rămas în gât după ce te abonezi de care vorbeam mai sus.
Toată lumea e înfometată după abonaţi. Masa de dimineaţă, prânz şi chiar şi cea de seară trebuie să conţină abonaţi. Chiar şi între mese se mai ronţăie câte un abonat astfel încât să nu fie devoraţi prea lacom cei programaţi la cină.
Feed-ul este acolo cu scop facultativ şi îl apasă cine simte nevoia. Normal, n-ar trebui să fii obligat să-l apeşi, dar când vezi cât de tare ţi-l îndeasă, parcă nu mai ştii ce să mai faci.
Deşi ar trebui să analizăm un blog după conţinut şi nu după auto-promovarea pe care şi-o face fiecare feed-ului său, cred că prefer să închid pagina când văd că se nasc feed-uri de peste tot şi nu mai ştiu dacă dau click pe titlul articolului sau pe link-ul de abonat.
Si nu stiu de unde vine fobia bloggerului de a strange cat mai multi abonati… Probabil ca se asociaza cu fuga dupa cititori fideli. Si da, unul dintre cele mai stresante lucruri la paginile de blog sunt BUTOANELE de abonare. Apar si sus si jos, oriunde unde pot aparea, ele apar. Revin la ideea principala; nu inteleg rostul.
De la mine poti citi: Laptopul Presario – relansarea Compaq
Si te sperii tare cand vezi wallpaperul de la RSS? :D Acum vorbind serios , daca unuia ii place cum scrii te tine minte si intra in fiecare zi si fara a fi abonat la RSS (sau cum sa’i zic).
De la mine poti citi: Ca să fii cool trebuie să fii viu
exact. Eu citesc feed-ul RSS o data pe saptamana, chiar si mai rar. Si sunt abonat doar la 3 bloguri. Cand imi place cineva, il vizitez zilnic direct din bara de adrese
Grim, la mine icoana sta sus mica si are o casuta mail. Da, am la inceput de articol pentru ca am un plugin care iti ureaza bun venit in functie de platforma. Daca intri cu contul de twitter de ex., iti sugereaza sa dai retweet. Si poate fi inchis automat. Daca ai si ip fix, a doua oara nu mai apare! Pe mine ce ma enerveaza este ca unii de la 5-10 abonati deja incep sa puna adsense in feed-uri si bannere, etc. Tot ce fac e sa creeze neplaceri pentru acei putini cititori.
De la mine poti citi: Bisaptamanal de stiri SEO/SEM cu Ionut Avram
Am început să consum bloguri. Asta înseamnă că m-am abonat la acele câteva bloguri care mă atrag din punct de vedere al textului şi care îmi transmit informaţii utile. Deobicei nu mă abonez la orice blog, ci la cele care scriu rar dar bine, pentru a nu avea inbox-ul full. Feedul poate fi destul de folositor atunci când ”consumi” multe bloguri a căror adresă nu ai unde să o salvezi.
De la mine poti citi: Twitter ca instrument social
De ce nu pun si o iconita dupa fiecare cuvant… poate vrei sa te abonezi si la cuvinte…
De la mine poti citi: Prietenia
True.multi alearga dupa cititori zilnic care sa ii viziteze,si sa ii comenteze.Dar cititorului daca ii place ce-ai scris azi,spune 2 vorbe,ii place si maine mai zice 2 vorbe.apoi poimaine poate scrii ceva care nu il instiga la comentariu si doar citeste nu si comenteza.asta nu inseamna ca nu te-a vizitat.
@ serginho: tarE :))
De la mine poti citi: Stiati ca … Partea 13
Mie imi este foarte util RSS-ul, nu as putea sa ma descurc fara el.
De la mine poti citi: Sony Ericsson K700i
Am 30 de bloguri la feed-ul de RSS. E mult mai comod să deschid readeru și de-acolo să selectez ce articole îmi par interesante.
Oricum, prefer unu care are paișpemii de butoane de feed decât să stau să caut unde e scris ‘subscribe’ timp de 15 min.
De gustibus, aș zice.
De la mine poti citi: Blog și PR
Poti merge chiar mai departe de atat, si sa ai doar un link mic cu abonare la rss sau abonare prin email.
Cam atat e tot ce ai nevoie, discret frumos.
Oricum majoritatea browserelor detecteaza ele insele feed-ul rss al blogului tau.