Văzând articolul Ioanei despre fobia ei cu lifturile mi-am amintit de o întâmplare ce a avut loc undeva prin noiembrie, când eram în cantonament la Băile Felix.
Stăteam undeva pe la camera 512 la etajul cinci al hotelului. Singura cale de urcat şi coborât era cu liftul. De fapt, era singura cale care nu necesita prea mult efort, pentru că aveam la dispoziţie şi scările, dar numai chef de urcat pe scări nu nimeream noi.
Ţin minte că într-o zi ne-am urcat în lift mai mulţi decât suporta acesta. Am făcut-o intenţionat, de ce să nu recunosc? Voiam să vedem cât de rapide şi prompte sunt serviciile celor de la recepţie.
În incinta liftului (pentru că era unul destul de modern) aveam atât telefon (cu care puteam suna la recepţie, la orice cameră sau în orice altă reţea, oriunde) cât şi un fel de interfon (care era acţionat de un singur butonaş care făcea legătura cu recepţionera).
După multe zgâlţâieli şi rugăciuni, liftul s-a oprit. Brusc! Fără nicio dorinţă de repornire. Am apăsat, calm butonaşul interfonului:
– Bună ziua, se aude o voce piţigăiată
– Bună ziua, zic, avem şi noi o problemă: ne-am blocat în lift şi pare să nu mai vrea să pornească.
Tipa s-a panicat:
– Aoleu! De cât timp sunteţi acolo?
– Staţi să scot telefonul … de 5 minute. Mai exact, de la 20 şi 34 de minute, probabil şi vreo 30 de secunde.
– Bine, staţi acolo, nu vă mişcaţi!
– Unde să ne mişcăm doamnă dacă uşa e închisă şi liftul e blocat?
– A, da. Auziţi, dar voi de unde sunaţi acum?
– Din lift, doamnă. Suntem blocaţi, ce opţiuni am mai fi avut?
– Bine, încercaţi să mai apăsaţi pe butoane, poate îşi reia comenzile. Dacă nu, am să-l chem pe mecanic.
În cele din urmă liftul a pornit şi, înainte să coborâm din el, sună telefonul. De menţionat că ne blocaserăm între etajele 1 şi 2 şi urcasem, într-un sfârşit, până la cinci.
– Bună ziua! Voiam să vă întreb dacă aţi ieşit din lift.
– Da doamnă, am ieşit.
– Ah, ce bine, mă bucur. Auzi? Dar tu de unde ai răspuns acum?
„Voia să vede ”
Probabil n-a mers tasta M…
si fi si tu atent ca ma satur si io de corecturi…
@Andrei, intr-adevar, n-a merst tasta M.
Te saturi de corecturi? Nicio problemă! Le laşi asa :))
tot n-a mers sau chiar asa ai vrut sa scrii?
@Andrei, unde? a mers! e modificat :-??
Vai doamne, ce proasta e . =))
:)) Cat de tare a fost receptionera aia! Nu a stiut ca in lifturile din hotelul unde lucreaza ea sunt telefoane:))? Interesanta povestioara. Mi-a placut!:)
@Leah, ma bucur sa aud asta :))
:)))prima data am citit ‘medic’ in loc de mecaninc.wtf?!:)))
@Ioana, nu nastea nimeni in lift, sa stii :)) si nici nu lesinase nimeni
Ce tare a fost povestea :))Ma intreb cum de s-a angajat ca receptionera, daca nici macar atata nu stia?
@Ionut, probabil n-a pus-o sa vorbeasca la telefon cand s-a angajat :))
Desteapta doamna :))))) Era blonda ? :D:)>-
@The Hunter, nu stiu, ca pana am mai avut eu treaba la receptie s-a schimbat tura si a venit un tip cu ochelari cat ecranul de la TV
=)) tare receptionera …
„Voia să vedem”. Intrebare ca la clasa a V-a, da daca numa atata ma duce capu, na:
Cine voia???
@Andrei, aaa .. când am modificat n-am mai citit propoziţia care era înainte. aveam impresia că e vorba despre recepţioneră, deaia am lăsat „Voia” aşa cum este :D
Nu stiu daca sa rad sau sa plang .
@Tyaa., ce-ţi pică ţie bine. propun să râzi :))
Hai ca e tare :)) Ma amuzat :))=))
vad ca aplici, cel putin pentru mine, glumele de dimineatza…
iti multumesc pentru asta:D
Ti-am mai zis eu tie ca articolele tale sunt superbe.
@SteeL, fac si eu ce pot :D