Pozele, mai sunt ce erau înainte?

Cred că nu există persoană care să nu fi făcut o poză în viaţa lui. Nu există om care să nu fi văzut măcar o data un aparat de fotografiat, telefon, sau orice fel de aparat care poate face poze. Dar s-a gândit cineva vreodată de ce face poze? Adică, de unde s-a plecat şi unde s-a ajuns?

Păăi, treaba stă cam aşa:

Cu mult timp în urmă (anul 1826), un nene foarte deştept (un francez pe nume Joseph Nicéphore Niepce :-@ şi-aşa nu-i reţineţi numele … nu ştiu de ce vă mai zic) a stat opt ore (da … opt ore) pentru a face o poză. A fost prima poză făcută şi păstrată până în zilele noastre. A fost primul aparat construit, nu ştiu dacă şi păstrat (tare nu?).

Mai târziu, odată cu evoluţia omenirii şi a tehnologiei, au apărut tot felul de astfel de aparate, din ce în ce mai performante şi mai mititele. Iniţial doar „experţii” le puteau folosi pentru că necesita timp, bani şi pricepere. Oamenii voiau o poză pentru a îngheţa nişte momente importante din viaţa lor (zile de naştere and stuff) şi stăteau vreo 30 de minute nemişcaţi pentru a face asta.

Later, au apărut aparatele de fotografiat portabile (aici începe şmecheria), iar toţi au început să le folosească pentru amintiri. Adică nu mai stăteau juma’ de oră în picioare ca să-şi facă o poză alb negru, luau aparatul cu ei şi făceau poze la stânci, copaci, ape, prin excursii, şi tot felul de poze care le puteau aminti de trecutul fericit. Developau filmul şi deveneau fotografi peste noapte. Era tru’ pentru că îl putea avea oricine şi chiar era frumos să închizi un ochi şi să-l înfingi pe celălalt în gemuleţul ăla cât unghia de la degetul mic, apoi să te uiţi la chestia aia numită viitoare poză şi să apeşi pe butonaşul fericit.

Acum, avem aparate digitale :> (cu LCD-uri şi chestii) … dacă acum două-trei secole aşteptam 8 ore pentru o poză, uite că acum într-o secundă se pot face zeci de astfel de poze. Şi nici nu te mai chiorăşti la gemuleţul cât un solz de peşte că acum ecranul e mare cât capul tău. Cert este că odată cu apariţia aparatelor digitale şi ieftinirea lor, rostul pozelor s-a schimbat radical.

Adică, de câte ori n-aţi auzit: „Hai să-ţi fac o «puoză» fată” sau n-aţi văzut persoane în faţa oglinzii care se pozeaza cu aparatul digital sau cu telefonul mobil. Deşi credeţi că este un moment important din viaţa persoanei respective şi va fi păstrat în istorie pentru mult timp, să ştiţi că istoria nu se scrie la fiecare piţipoancă ce-şi face o poză cu blitz în oglindă, ci mai degrabă în luptele lui Ştefan cel Mare.

Btw, febra hai faiv-ului ne copleşeşte până peste cap. Azi facem poze pentru hi5 sau pentru avatar nu pentru a avea un remember dintr-o zi ferice.

Well … am ajuns până aici cu bine. Oare ce se va întâmpla în viitor? Oare ce vor semnifica pozele peste 10 – 20 de ani?