Mereu m-am întrebat ce se întâmplă cu viaţa online a unui individ după ce acesta dă ortu’ popii. Criserb a scris aici un articol tare interesant despre ce găseşti în Terms of Service-ul fiecărui serviciu online cu referire la acest subiect, dar eu mă gândeam să privim problema din alt unghi.
Am înţeles că unele servicii le permit rudelor tale să se logheze în conturi, altele nu, dar tu ce hotărăşti? Să zicem că ai un blog, un cont de Facebook şi unul de Twitter. Toate 3 updatate zilnic. Tu, Doamne fereşte, mori subit (accident, boală, sau altele). Ce vrei să se întâmple cu conturile tale? Facem un poll, iar după ce-l completaţi, vă rog să adăugaţi şi un comentariu, argumentând alegerea.
Mulţumesc!
P.S.: Răspunsurile sunt băgate în aşa fel încât presupunem că cineva are acces la conturile tale (vreo parola salvata prin browser, sau alte metode).
Băi…e a doua oară când mi-o iei înainte cu ceva :)) (după fază cu statisticile pe tweeturi). Mă gândesc la asta de ceva timp, dar mereu găsesc altceva de făcut decât să scriu pe blog (știu, nu e bine).
Eu nu vreau să mi le folosească nimeni. Doar să intre, să le spună că…am plecat, și nu mă mai întorc. Ar fi destul.
Ah, și acum zic eu ceva, că sigur mi-o iei înainte și cu asta: vreau să cumpăr domeniu cu numele meu (de familie), și să îi las pe toți urmașii mei (și ai familiei) să aibă subdomeniu acolo. Gata, poți să folosești și tu ideea. Acum eu am zis-o primu! :))
din pacate, florea.ro e luat, deci nu ma pot folosi de ideea ta :))
HaHaHa!!! Eu m-am gandit de la inceput, dat fiind ca .ro era luat, am ales .net.
De ce sa ne gandim la moarte de acum?
.ro-ul era pe viata :)) .net-ul tre’ sa-l plateaca urmasii tai anual. macar daca le lasi ceva, sa nu plateasca foarte mult :))
Nu moare nimeni pentru 200 RON pe an ( domeniu+hosting), dar sa nu uite de el…Cand imi fac testamentul voi trece si blogul ….
Cred că majoritatea vom alege a doua variantă. Şi eu prefer să intre cineva şi să spună că m-am dus…şi atât. Nu m-ar deranja însă dacă s-ar promova şi anumite campanii umanitare pe contul meu.
asta cat mai are trafic, pentru ca dupa 2 luni, deja nu mai intra decat google pe blogul tau (probabil nici ala), asta inseamna ca nu vor merge foarte mult timp campaniile umanitare :D
pe linia morbidă, există și varianta desemnării – din timpul vieții – unui ghost writer care să continue „opera”
care, bineinteles, nu se va apropia niciodata de nivelul tau :))
desigur, doar epigoni ;))
bai frate, cand mori, apoi mori cu totul. asa mi se pare normal. da sa va zic, normal esa ne doara in cur de chestiile astea de pe net. vorbiti de parca viata virtuala ar fi prioritara nu cea reala. si eu fac diverse pe net, dar nu o consider deloc viata, sau ceva important. un om cu gandire sanatoasa asa face
mno, n-o consideram viata, dar unii isi castiga painea pe internet. ala e job, cel care te mentine in viata
si ce rost are sa iti faci prohod pe net ? ai murit , da-te-n ghetz sa te manance viermii, ciao pa. ce atata tevatura
fix pula mi-e mie daca stau pe net sau daca nu
Eu aș alege a treia variantă, adică să se oprească totul și să nu mai spună nimeni nimic. Pentru că moartea mea nu e ceva care mi-aș dori să apară ca post pe un blog. (fie el și blogul meu)
de ce? nu-ti place sa ti se planga de mila? sau sa se faca tam-tam pe subiectul disparitiei tale? vrei sa creada cu totii ca te-ai lasat de online, nu?
Nu vreau sa aiba nimeni acces la conturile mele, chiar daca mor. De exemplu pe Facebook sau Y!M(chiar daca nu era in lista ta) „urmasii” mei pot sa gasesc diferite detalii legate de persoana aflate inca in viata…ce mai bine ar ramane secrete. :D
ei, hai, cat de secrete pot fi? :)) doar nu-s crime la mijloc
Nu-s…:)) da’ tot la parerea mea raman.
da, e dreptul tau. si nu-l contest :)
cu toate ca eu cred ca tu ascunzi niste cadavre pe undeva :))
Deci pana acum majoritatea alegatorilor au ales varianta a doua…Era de asteptat…
da, mă aşteptam şi eu la asta, dar cam puţine comentarii în comparaţie cu numărul de voturi :)) şi la asta mă aşteptam
Clar. Sa spuna ca m-am dus si gata. Chestiile cu RIP si etc. sunt de prisos din moment ce eu deja miros florile la radacina.
Sincer, după ce mor, practic nu mă mai interesează.
dar munca ta nu vrei sa ramana pe mainile cui trebuie?