De câte ori ai amânat un lucru atât de mult încât ai ajuns la momentul în care ţi-ai dat seama că nu prea mai ai timp să-l faci? De câte ori, după ce ai început să lucrezi la lucrul respectiv, ai văzut că ar fi trebuit să te apuci mai devreme şi că nu e chiar atât de greu?
Citeam zilele trecute într-un articol (îmi cer scuze, dar nu mai găsesc link-ul), că cel mai greu moment din viaţa unui alergător este să iasă pe uşă. De multe ori, mai greu decât antrenamentul, este momentul ieşirii la alergat.
Aşa se întâmplă şi când avem de învăţat pentru vreun examen, când vrem să începem un nou stil de viaţă ori când începem să muncim la un nou obiectiv: greu e începutul, că apoi îţi intri în ritm şi nu mai priveşti lucrurile ca pe o povară.
Cred că dacă am învăţa să ne apucăm de anumite lucruri chiar în momentul în care stabilim că trebuie să le facem, am fi cu toţii oameni de succes.
Chiar, dacă ar trebui să dăm câte-un leu pentru fiecare oră în care amânăm ceva, în ceva timp am rămâne faliţi. Majoritatea dintre noi.
Foto: deviantart.com
Exact aşa am păţit eu, începutul de a învăţa pentru bac a fost cel mai greu. Amânam totul de la o zi la alta, până când am luat atitudine..
Problema e când atitudinea aia ţine o singură zi. :)) Adică trebuie să-ţi faci curaj şi să te apuci în fiecare zi, că începutul greu nu e o singură dată, ci de fiecare dată când vrei să te apuci de învăţat.
Si eu intr-o oarecare masura am fost sau inca sunt delasator asa.. si de regula, cand incep, incep multe, si n-am timp sa ma tin de ele..
Şi nu crezi că ar trebui să schimbi ceva? :D
Evident, ca trebuie sa schimb.. si deja am inceput sa iau lucrurile mai in serios.
Cristian, te-ai apucat de învățat pentru sesiune?
Nu pentru sesiune, ci pentru o altă admitere.
:)) Misto articol! deci (pentru ca e o concluzie), felicitari mie pentru ca m-am apucat de alergat si ca nu am lasat-o balta dupa prima zi… si rusine mie pentru ca la fiecare 5 minute dupa ce ma apuc sa scriu la licenta imi dau seama ca „am ceva de facut”. Ma apuc de scris.
Spor la ce faci tu acolo!
Mulţumesc! Spor şi ţie la scris pentru licenţă. Dacă mai ai nevoie de articole care să te facă să tragi concluzii din astea, care te pun pe treabă, să-mi zici. :))
Inceputurile si finalurile sunt intotdeauna cele mai dificile. Mi se intampla des sa ajung la concluzia asta in momentul in care declansez un proiect, ajung sa il dezvolt si realizez ca puteam face asta de foarte mult timp si cu o usurinta debordanta. Ma rog, important este sa-ti iei inima-n dinti, totul depinde de tine.
Şi drumul până la final poate fi greu, dar dacă nu începi, oricum n-ai cum să ajungi pe drum. :D
Sa nu renunti este cel putin la fel de greu.